Clădirea în care funcționează Consiliul Județean și Prefectura Bacău este, fără doar și poate, cea mai impozantă din oraș. Înainte de 1990, era unul dintre sediile pe care muritorii de rînd le priveau cu teamă și sfială. Ferestre largi, mai tot timpul închise, și figurile leilor care confereau o notă aparte arhitecturii din zonă, constituiau semne clare că nu-i bine să pui prea multe întrebări. În clădirea cea mare nu intrau decît «aleșii poporului». După evenimentele din decembrie 1989, ușile au fost deschise larg și totul s-a schimbat. A rămas, ce-i drept, o parte din mobilier și bufetul de la parter, unde accesul nu mai este restricționat ca pe vremuri. Pînă și arhiva secretă a Consiliului Popular a fost transferată, păstrîndu-se, pentru istorie, tocul de fier al ușii. Tot pentru istorie s-au păstrat în holul central două tablouri de dimensiuni mari, unul pictat de Nicu Enea și celălalt de Iulia Hălăucescu.
Pictura maestrului Nicu Enea redă, în culori vii, o nuntă țărănească din alte vremuri, în timp ce lucrarea Iuliei Hălăucescu este plină de furnale, realizări mărețe din «epoca de aur». Chiar dacă sînt singurele creații expuse în interiorul Consiliului, urmașii mînuitorilor de penel din acea perioadă, actualii plastici băcăuani, nu sînt supărați pe înaintași. „Sînt picturi din perioada realismului socialist și redau parfumul epocii”, ne-a explicat pictorul Ilie Boca, care a evitat în mod elegant folosirea cuvîntului „proletcultism”. Nici Mihai Chiuaru, președintele filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici, nu crede că este binevenită înlocuirea creațiilor cu furnalele din timpul regimului comunist. „Tabloul are valoare istorică și nu trebuie să-l abandonăm. În alte țări, asemenea lucrări proletcultiste sînt achiziționate pentru muzee”, a afirmat Mihai Chiuaru. În schimb, artiștii băcăuani s-au arătat interesați de oraganizarea unei expoziții de artă contemporană în incinta Consiliului Județean, urmînd modelul altor instituții similare din Occident. Inițiativă rămasă, deocamdată, la stadiul de proiect.
Parcă vorbiți, același punct de vedere tolerant al artiștilor îl împărtășește și Dumitru Brăneanu, vicepreședintele Consiliului Județean Bacău. „Ar fi o mare prostie să-l schimbăm, cel puțin în ce privește tabloul lui Nicu Enea, care reprezintă o nunta țărănească, adică un obicei deja pierdut la noi. Cele două tablouri sînt un moment din istoria noastră. Trebuie să învățăm să ne respectăm trecutul, pentru că face parte din existența noastră. Nu se pune deocamdată problema să le înlocuim”, a susținut Dumitru Brăneanu. Nu am mai insistat nici noi asupra impactului psihologic al tabloului asupra celor care intră mai des în Consiliul Județean. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns