In ianuarele inzapezit al anului 2004, chitara lui Gil Ionita a tacut. De atunci, prietenii chitarii o recheama, fie la Festivalul folk national cu traditie de la Onesti, fie pretutindeni, pe scenele din tara, unde flacara muzicii si a poeziei se reaprinde uneori, straluminind cerului unde ard prin dantelaria lampadarelor astrale, steaua lui Gil Ionita, steaua Tatianei Stepa, a lui Florian Pitis, Adrian Paunescu si a altor trubaduri de altadata care de decenii au daruit romanilor balsamul muzicii si al poeziei.
Simbata, 27 noiembrie 2010, prietenii lui Gil s-au regasit in Sala de spectacole a Teatrului Municipal „George Bacovia” din Bacau, la un recital remember, sustinut de Nicu Moraru si „Laboratorul de muzica” – Nicu Moraru, realizator la TVR Iasi, fiind unul dintre folkistii care pe vremea studentiei era component al trupei Folk 73, alaturi de Gil Ionita, cel ce avea sa devina mai tirziu cantautorul de exclusivitate al genului, instelat de lirismul poeziei si de plusul de splendoare, daruit de relatia interactiva cu publicul. Dupa ce s-a destramat aceasta trupa, el a plecat si a ramas sa cinte ani buni si mirabili la Cenaclul „Flacara” condus de poetul Adrian Paunescu.
Recitalul in memoriam, de la sfirsitul acestui noiembrie innegurat, bacovian, a readunat pe prietenii lui Gil. In foaierul teatrului bacauan, unul dintre fiii sai, avocatul Stefan Ionita, i-a intimpinat, iar pe scena, celalalt fiu, Tibi, a cintat si in sala, familia cantautorului a retrait alaturi de toti, muzica lui Gil, reinviata in recitalul sustinut de Nicu Moraru si ceilalti trubaduri: Lica Chitcan, Romeo Ifrim, Doina Boana, Florin Bejan, Mihai Teleaga, Tibi Ionita.
Gil Ionita, textier, compozitor si interpret, insotit de chitara neramasa solitara pentru ca acum o insufletesc prietenii ramasi sa duca folkul mai departe, s-a facut cunoscut ca un romantic erudit si generos, care a daruit pe aripile muzicii un crimpei de frumusete pentru public. „Gil Ionita, glasul, poezia si chitara lui, nu au tacut, nici nu vor tacea !
Mai sunt urechi ce nu le mai aud, dar recitaluri ca acesta realizat acum, trebuie sa le fi destupat !”, a marturisit artistul plastic Mihai Chiuaru, prieten al lui Gil. (Aurel V. ZGHERAN)
Tumultul zilelor prezente ne fac sa uitam de a ne mai uita pe un anunt.Imi pare rau sa aflu „dupa”.Mi-as fi dorit sa fiu in sala.Eterne omagii lui Gil si pentru ce a lasat,mult prea devreme”in urma sa.Urmasi,duceti arta adevarata mai departe !
pacat ca „Festivalul folk national cu traditie de la Onesti” a avut doar o singura editie: prima… si ultima, in urma cu aproape 3 ani. E adevarat, sala era mai mult goala, dar asa e orice inceput.
Felicitari familiei si in special lui Tibi pentru frumosul spectacol oferit sambata, a fost o seara de exceptie, cu o incarcatura emotionala deosebita, si…asa cum spunea Ducu(in mesajul de mai sus), se impune un Festival folk, in memoria marelui si unicului GIL IONITA, dar la Bacau, unde posibilitatile sunt(sau ar trebui sa fie) mult mai mari.Distinse Domn(TIBI, in speta), ti-am oferit o noua provocare, pe care, cunoscandute sunt sigur ca ai sa o accepti, SUCCES si FELICITARI(tatal tau este mandru de tinie, fii sigur de asta)!