• fetele care își vînd trupul pe bani se plîng că, de cînd au plecat „italienii”, nu le mai bagă nimeni în seamă • tocmai de aceea, fetele de pe centură au fost obligate să le facă reduceri clienților • una dintre ele plătește cu banii cîștigați bona celor trei copii ai săi • prostituatele se plîng că jandarmii le bat și le iau banii
Plecare „italienilor” i-a lăsat nu doar pe agenții imobiliari și pe patronii de magazine cu tristețea că nu mai au clienți. La fel de supărate de plecarea stranierilor sînt și fetele care-și fac veacul pe șoseaua de centură dinspre Bacău spre Onești. Atît de triste sînt prostituatele că nu mai au clienți, încît au recurs la o metodă extrem de originală să-și salveze „business-ul”. La fel ca și comercianții din magazinele renumite, prostituatele și-au legat de gît afișe cu „Azi avem reduceri”. O idee bună care, și în cazul lor, a început să dea rezultate.
„Astă vară era parfum! Aveam clienți, aveam și bani”
Curiozitatea specific feminină nu-mi dă pace, așa că opresc mașina. Doream să văd mai bine. Fac cîțiva pași, pe jos, pe șosea. Nu apuc să mă dezmeticesc, că mă trezesc în fața unei fete foarte sumar îmbrăcate, care îmi spune răstit: „Ce ai fă, ești pe invers?” Rămasă fără replică, bîlbîi ceva, dar tot ea intervine sigură pe sine: „nu-i nimic, că am avut și fete! Pentru mine tot aia e, dacă scoți banii. Hai, că azi îți fac reducere!”. Grăbesc pasul spre mașină, dar o fată cu fața destul de brună mă ajunge din urmă. „A venit toamna și au plecat străinii, așa că nu ne mai caută nimeni. Am făcut și noi reduceri de toamnă. Stau de două ore și nu oprește nimeni. Astă vară era parfum! Aveam clienți, aveam și bani. Acum șomez!”, îmi explică țigăncușa.
Bulversată de cele auzite, încerc să leg un dialog. „Care e tariful?”, e prima întrebare care-mi vine-n minte. „Depinde de client. De obicei 300.000 de lei ora, dar azi stau cu 100.000, dacă oprește careva. Uneori primesc țigări, mîncare sau chiar haine. Copilul meu a intrat la școală, și nu am bani să-i cumpăr de îmbrăcat”, îmi explică fata. Întreb de tatăl copilului, dar îmi răspunde că nu mai știe nimic „de atunci”. Brusc, fata își dă seama că aș putea fi de la Poliție și că am dreptul să o „ridic” cu tot cu buletin. „Actele nu le am la mine!”, mă lămurește ea rapid, fără ca eu măcar să o întreb de așa ceva. O întreb însă unde stă, dar evită răspunsul. După cîteva minute, apare un tip slab, îmbrăcat într-o geacă cumpărată la mîna a doua. Se prezintă. Îl cheamă Mișu și nu pare prea comunicativ. „De ce stați fă, de vorbă cu asta? Ce aveți de povestit? Treceți la treabă!”, intervine el furios după cîteva clipe. O mașină de pe șosea ajunge în dreptul fetelor și reduce viteza. Fetele îi zîmbesc celui de la volan și se duc buluc la geamul deschis. Rămîn singură în mijlocul drumului.
„Copiii mei au bonă!”
Mă urc în mașină cu gîndul să plec. Merg mai puțin de un kilometru și dau de un alt grup de trei fete. Mă duc să vorbesc cu ele. Par deschise discuțiilor.
„Sînteți de la ziar? Eu vreau să-mi faceți poză. Vă spun și cum mă chiamă – Ionela Iofscea”, spune prostituata. Mă surprinde tupeul ei. O întreb de cît timp se prostituează și îmi zice că de la 14 ani, iar acum are 23. Îmi spune că are trei copii, dar ei nu cresc oricum, ci cu o bonă plătită din banii cîștigați de ea. Foarte deschisă, îmi explică că a mai „lucrat” și în Constanța, și la Galați. „La iarnă nu mai stau pe aici, mă duc în Italia”, mă lămurește aceasta.
O întreb unde merge cu clienții și îmi explică că „după ce se culege porumbul este mai greu”. De obicei „prestează” în mașina clientului, dar alții mai avuți le duc chiar și la hotelul „Măgura”. Îmi spun că merg periodic la control medical, în policlinică, că „e pe gratis”. Din borseta atîrnată la brîu, una dintre ele îmi arată prezervativele. Îmi explică că de fiecare dată se protejează. „Cu jandarmii o ducem mai rău, că mereu ne bat și uneori ne mai iau și banii. La cîte amenzi am plătit îmi făceam vilă pînă acum!”, se bagă în discuție alta.
Le întreb cîți clienți au și îmi răspund că în vară aveau și 20 pe zi. Asta înseamnă chiar și peste două milioane zilnic. „Ce, nu merită?”, mă întreabă tînăra, probabil surprinsă de expresia feței mele. Nu știu ce să-i răspund, așa că le întreb ce școală au. „Opt clase și școala vieții”, vine imediat răspunsul.
În zonă apare un bărbat grizonat cu o mașină străină. „Care e mai curată dintre voi?”, le aruncă omul. Le explică fetelor că vrea una care să vină cu el și cu prietena lui care e pretențioasă, „că e patroană”. Cum, necum, la ureche-i ajunge rapid că sînt de la ziar. Se sperie și demarează în trombă, lasînd un nor de praf în urma lui.
„Să ne dați la ziar, că noi vrem!”, strigă fetele după mine.
Pornesc în viteză spre Bacău. La Narcisa, un om în toată firea cerșește pe trotuar, cu un picior sub el. La prima intersecție un copil îmi cere bani, iar altul sare să-mi șteargă parbrizul. Un domn bine mă depășește cu un jeep, ultimul tip. Merg pe șosea și mă gîndesc și eu ca omul: „Asta e, fiecare se descurcă cum poate! Doar e economie de piață, neică!”. (Olimpia FILIP)
Lasă un răspuns