Înalt, bine făcut și sprinten de picior, rectorul Universității „George Bacovia” din Bacău, profesorul Dumitru Marius Paraschivescu, umblă permanent prin instituție fără să dea vreodată semne de oboseală. Urcă și coboară treptele din incinta instituției, interesîndu-se de toate problemele care apar. Secretul acestei agerimi a rectorului Paraschivescu este că, în tinerețe, a fost sportiv. Și nu unul amator, ci profesionist. „Am făcut parte din lotul național de baschet de juniori între 1965 -1967, iar în anii studenției, mai precis între 1966 și 1969, am făcut parte din lotul echipei Politehnica Iași. Îmi amintesc că la fiecare meci sala era arhiplină și toți colegii veneau să ne încurajeze. Ca răsplată primeam cîte o friptură și o sută, două de lei. Nu era ceva deosebit, însă tot ce făceam era din pasiune. Am abandonat în cele din urmă pentru că am urmat calea universitară și activitatea științifică”, ne-a povestit rectorul Paraschivescu.
De altfel, crescut într-o epocă în care modelul tinerilor pe linie sportivă erau fotbaliștii de talia unui Alfredo di Stefano sau Nicolae Dobrin în plan național, rectorul Paraschivescu și-ar fi dorit să urmeze aceeași carieră. Însă n-a fost să fie. „În tinerețe am avut două mari dorințe: să fiu fotbalist și, mai apoi, medic. N-a fost nimic din cele două, pentru că în loc de fotbal am jucat baschet, și în loc de medic am ajuns doctor în științe econimice. Nici pînă astăzi nu m-am consolat pentru că cele două vise nu mi s-au împlinit, oricîte mulțumiri și satisfacții am avut în domeniul meu de activitate”, ne-a mărturisit rectorul. Ca o consolare pentru anii tinereții, rectorul Paraschivescu nu pierde ocazia să admire la televizor cîte un meci de baschet din Liga Profesionistă Americană. (C. Gh.)
Lasă un răspuns