In anul 337, sub acoperisul palatului de la marginea Nicomediei, inchidea ochii unul din marii imparati ai Imperiului roman si primul imparat crestin, Constantin cel Mare. Personalitate marcanta, alaturi de mama sa, se va inscrie prin viata si atitudinea sa fata de Biserica lui Hristos, in rindul Sfintilor Apostoli. Mama, Elena, era originara dintr-o familie modesta, dar pentru calitatile ei a fost luata in casatorie de catre Constantiu Clor. Din casatoria lor s-a nascut, in anul 285, cel care avea sa se inscrie in calendar cu numele asemenea apostolilor. Sfintul Constantin a istorisit sub juramint episcopului Eusebiu al Nicomidiei ca, in preajma luptei decisive care avea sa-l ridice pe culmea puterii, a vazut pe cer, ziua in amiaza mare, o cruce stralucitoare avind deasupra inscriptia: „in acest semn vei invinge”. Noaptea, in vis, i s-a parut ca vede pe Hristos purtind in mina o cruce, si care i-a spus sa imprime acest semn pe steagurile sale. El s-a trezit si a implinit porunca. Desi nu avea decit 20.000 de ostasi, impotriva celor 150.000 ai adversarului, victoria a fost de partea lui. Din acest moment, Constantin a hotarit o schimbare fundamentala in viata politica si sociala. Prin decretul de la Milano, din 313, a dat libertate deplina Bisericii crestine, a interzis serbarile si ceremoniiile cu manifestari imorale sau singeroase, a generalizat tinerea zilei de repaos duminica. Tot Constantin a intervenit si ajutat episcopii sa se adune in primul Sinod Ecumenic de la Niceea, in 325, pentru lamurirea unor probleme legate de credinta crestina. Intre timp, mama sa, Elena, a mers in Palestina, unde a initiat sapaturi pentru descoperirea lemnului Sfintei Cruci si a mormintului Domnului. Incurajata de reusita, a reusit sa identifice si locul nasterii lui Iisus. Peste tot, a indepartat constructiile pagine, ridicate in cinstea idolilor, si a inaltat biserici. Constantin cel Mare a murit in anul 337,cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfinta Elena.
Lasă un răspuns