Recurs la istorie

Recunoașterea adevărului

Credincioșii catolici din Moldova s-au autonumit – în toate timpurile și împrejurările – români de secole, în ciuda propagandei agresive și mincinoase desfășurate în permanență de către șovinii maghiari prin cele mai diferite mijloace și pe căile cele mai diverse. în vremurile noastre, hotărîrea lor a fost exprimată în modul cel mai democratic și liber: la recensămîntul populației din România, efectuat în anul 2002, cînd din cei peste 260 000 de credincioși romano-catolici existenți în jumătatea vestică a Moldovei rămasă sub administrația României după agresiunea sovieto-stalinistă din 1940, doar 1 769 de cetățeni români s-au declarat a fi de origine ceangăiască. Aceste persoane, în realitate nu aparțin unei minorități naționale fictive, care n-a existat niciodată pe teritoriul Moldovei și al României. Termenul și expresia „ceangău-maghiar” sînt invenții ale unui presupus misionar catolic în Moldova, Peter Zold, care ar fi fost trimis la răsăritul Carpaților de către episcopul Ignatius, conte de Batthyany, pentru a cerceta și comunica asupra stării credincioșilor din Moldova – care atunci se întindea pînă la Nistru și Marea Neagră. Lipsea din cuprinsul acestui stat „Țara de Sus”, răpită de imperiul Habsburgilor înțeleși cu Ecaterina a II-a țarina Rusiei.
Presupusa călătorie a lui Zold ar fi avut loc între anii 1763 – 1768, iar raportul cuprinzător al celor mai revoltătoare neadevăruri a fost întocmit în 1781 și publicat în anul 1783. Acest document și raportul semnat de arhiepiscopul Bandinus stau la baza argumentării „științifice” a șovinilor maghiari și ale altor „cercetători” care susțin originea maghiară a românilor de rit catolic din Moldova, deși stă scris: „ego enim anno 1768 cum majore parte siculorum profugorum in Transilvania oltenta plenaria indulgentia erratorum remigravi”. Rezultă clar că majoritatea secuilor, care ar fi rătăcit prin Moldova între 1763 – 1768, ca și cum aceasta ar fi fost nelocuită, ar fi revenit în Transilvania, unde li s-a acordat „indulgența plenară”. Toți savanții adepți ai maghiarismului și ceangăismului au ignorat și ignoră în mod voit textul prezentat mai sus. Patima depășește informația stiințifică.
Aceiași neobosiți „cercetători” asupra trecutului catolicilor „maghiaro-ceangăi” din Moldova și cîteva sate românești din Transilvania nu iau în considerație rapoartele întocmite de către misionarii Giovaninetti, Gavet, Gorskynsky, Pocti, Rocchi și mulți alții, care au scris despre originea românească și folosirea limbii române de către credincioșii respectivi. Rămîn celebre cuvintele scrise de Fedele Rocchi, prefectul misiunilor catolice din Moldova din vremurile în care întocmea Zold rapoartele sale mincinoase. Prefectul a preluat și a raportat Propagandei Fide cuvintele strigate de revoltații credincioși catolici români atunci cînd au fost întrebați dacă acceptă limbă maghiară în săvîrșirea serviciilor divine și convorbirile slujitorilor credincioși. Aceștia au dat răspunsul, devenit clasic: „alla necessita della lingura ungara, mi vien riposta, che sono mandati in Moldavia, non in Ungaria. Eppure e sacrosanta verita, che missione conta di men Ungari”. Au fost trecute cu vederea cărțile publicate de Piluzzi și alți misionari și prefecți, în limba română, pentru a veni în ajutorul colegilor și credincioșilor în munca depusă și înțelegerea doctrinei catolice. Acești savanți n-au luat în considerație prevederile documentelor papale elaborate de Sfîntul Scaun de la Grigore al IX-lea și pînă în zilele noastre, care au statornicit pentru eternitate românitatea credincioșilor catolici, numiți și porecliți de șovinismul maghiar „ceangăi-maghiari”, cu toate că aceștia se revoltă și devin furioși atunci cînd li se adresează cu expresia respectivă.
De cîte ori citesc inepțiile acestor savanți îmi amintesc cuvintele pline de adevăr rostite de răzeșul din Cleja – Bacău care mi-a încredințat documentele referitoare la moșia răzeșească, proprietate a românilor răzeși de aici: „Răzeșia a păstrat România”. ânțelepte și frumoase cuvinte rostite de un bătrîn locuitor al satului-comună Cleja, care îndura efectele negative ale politicii de colectivizare. Aceiași pretinși cercetători ignoră aprecierile scrise de suveranul pontif Pius al VI-lea, care a primit și a studiat rapoartele și documentele expediate Sfîntului Scaun de către „Iosephus, conte de Batthyany”, cardinal primat al Ungariei și „Ignatius, conte de Batthyany”, episcop catolic de Alba Iulia. Acești doi demnitari catolici au primit răspunsurile ferme, demne și adevărate date de suveranul pontif în anii 1788 și 1792, cînd li s-a precizat: „în misiunile din Moldova sunt oameni capabili, care au avut succes, folosind numai limba română în activitatea lor, realizată după anul 1625”. Toate succesele dobîndite de misionari s-au datorat folosirii limbii române. Noi, bazîndu-ne pe documentele cercetate în Arhivele Vaticane, în instituțiile de profil din România și cele din Italia, am publicat mai multe articole în revista „Ateneu”, în care am susținut și demonstrat, cu mult înainte de anul 1989, românitatea acestor credincioși catolici. Punctele de vedere au fost îmbrățișate de mulți administratori ai parohiilor catolice din Moldova și cercetători ai trecutului acestora.

Ficțiunea ceangăiască

Opinia publică formată prin argumentele științifice și religioase a determinat convingerea aproape generală asupra adevărului. N-au putut fi convinse elementele disparate și corupte. Acestea s-au declarat a fi de origine ceangăiască. Rezultatele obținute la recensămîntul din 2002 au însemnat triumful adevărului. Comitetul de Protecție al Minorităților Naționale, prin documentul elaborat la 7 decembrie 2006, a recunoscut situația exprimată de românii catolici. Acest document a anulat prevederile exprimate prin Recomandarea 1521, adusă la cunoștința opiniei publice europene la 23 martie 2001. Dacă după acel eveniment cercurile șovino-maghiare au făcut multă și zgomotoasă propagandă, de această dată propagandiștii neadevărului U.D.M.R.-ist n-au mai avut timp să se ocupe de ficțiunea ceangăiască. Pînă acum nu au elaborat cărți înșelătoare și rușinoase, ca după 2001.
Exemplul dat de înțelepții români catolici moldoveni trebuie neapărat urmat de românii, ortodocși și catolici, calvini și protestanți trăitori în fictiva „Țară a Secuilor”, oameni care au fost , în marea lor majoritate, maghiarizați prin teroare și crimă, catolicizare și calvinizare, deposedare de pămînturile și bunurile strămoșești, asuprire economică, socială, culturală, judecătorească, militară și politică, prigoană și incultură. Ei nu trebuie să acorde credit activiștilor minciunii, ci au datoria să se opună politicii U.D.M.R. Ei trebuie să impună tuturor factorilor – administrativi, judecătorești, religioși, culturali, militari și politici – convingerea că întregul teritoriu al României este proprietatea acestui popor. Asupra lui au dreptul să hotărască numai cetățenii acestei țări, în conformitate cu voința și drepturile acestora. Pămîntul acesta este unul moștenit de români de la strămoșii lor, care l-au stăpînit milenii la rînd. Asupra acestui bun n-au dreptul să hotărască oameni ca Ion Iliescu, Marko Bella, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc sau alții. Singurul stăpîn al acestuia este poporul român, deoarece acesta a fost și este prezent de milenii pe această parte a Europei. Politicienii sînt trecători, doar poporul este permanent.
Au trecut cinci luni de la adoptarea ultimului document de către instituția specializată a Consiliului Europei. Artizanii înțelegerii secrete și agresive împotriva integrității națiunii române realizate la Slănic Moldova, între PSD și UDMR și conducerile acestor organisme politice aveau datoria să informeze națiunea română asupra acestuia. Poporul român așteaptă scuzele datorate. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)înia”. ânțelepte și frumoase cuvinte rostite de un

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!