Recurs la istorie

Vechi privilegii pentru noii stăpînitori

* O scrisoare a misionarilor din Moldova adresată prefectului catolic de Iași

La 9 septembrie 1804 administratorii parohiilor catolice din Moldova: Luigi Maffei – paroh de Cleja, Angelo Cantone – paroh de Faraoani, Remigio Silvestri – administrator la Călugăra, Gianfranco Gabriele Barbieri – responsabilul Parohiei catolice Valea Seacă, toți în districtul Bacău, precum și Luidi Landi – parohul de Hălăucești (Alloceste), Giuseppe Berardi – responsabilul catolicilor din Tămășeni, Cellestino Gallini – de la Săbăoani, Angelo Barratani – parohul Răchitenilor și polonul Raphaele Macejowschi, ultimii din districtul Siret, au adresat o plîngere lui Dominico Brocani, care fusese numit în cel mai înalt grad ierarhic al misiunilor minorilor conventuali din Moldova acestei perioade, prefectul de Iași. în acest timp, episcopia catolică Bacău nu mai avea demnitarul în cauză, deoarece dispăruse regatul Poloniei, al cărui suveran fusese împuternicit de către Sfîntul Scaun să-i numească pe episcopii care funcționau la Bacău. Situația a fost recunoscută de puterea otomană, dar fără să fie consacrată în tratatele internaționale, în perioada inițială.
în anul 1699, după marile victorii obținute de armatele austro-polone, după despresurarea Vienei de către armatele creștine conduse de Ioan Sobieski, care au dus la încorporarea Ungariei și a Transilvaniei în posesiunile imperiului austriac, diplomația imperială și regală au reușit să impună celei otomane unele condiții asupra exercitării cultului catolic în Moldova, stat în care trăiau mulți credincioși aparținînd ritului respectiv. Astfel, s-a ajuns la situația în care a fost înscrisă, în articolul al VII-lea al tratatului încheiat la Carlowitz în 26 ianuarie 1699, prevederea numirii de către regele Poloniei a episcopilor catolici de la Bacău.
După cîte se observă, Ungaria n-a avut și nici nu putea să aibe un rol în această problemă, devenită internațională, deoarece fusese înscrisă într-un tratat de acest fel, pentru că nu mai exista nici un stat care să poarte numele de Ungaria încă de la nimicirea armatelor acestui regat, la Mohacs, în august 1526. Regele acestui stat a avut onoarea să moară înecat, după ce a fugit de pe cîmpul de luptă.
în rîndurile semnatarilor scrisorii adresate prefectului Broconi nu figurează nici un administrator de parohie catolică din Moldova care să fie de origine maghiară și nici din posesiunuile românești și maghiare aflate în stăpînirea Casei de Habsburg. Slujitorii catolicilor din Moldova, majoritatea italieni, inclusiv prefectul, unul singur polon, din cauza greutăților timpului au solicitat unele avantaje materiale. în documentul scris de aceștia s-a arătat că a avut loc o diminuare a numărului de credincioși, totalitatea acestora fiind numită „popor” („popolo”), așa cum obișnuiau să numească și ortodocșii totalitatea enoriașilor dintr-o parohie. în schimb, a avut loc o creștere exorbitantă a prețurilor tuturor bunurilor necesare traiului. în acel moment istoric, Sfîntul Scaun nu le mai trimitea nici un fel de ajutor financiar, absolut necesar exercitării cultului catolic, în folosul credincioșilor români din această parte a pămîntului românesc mărginit de Carpați și Nistru, Bucovina cotropită și Marea Neagră.
Determinați de situația creată, administratorii parohiilor au solicitat mărirea răsplatei în bani, a muncii depuse de ei, numită în document „simbrie” (della simbria). Cuvîntul românesc a căpătat formă italienizată.
Această obligație financiară trebuia să fie generalizată la „toate popoarele” și să fie plătită în mod egal de toate familiile, doi piaște pe an, în două „rate”, una la Crăciun și alta după Paște. Fiecare familie catolică trebuia să presteze o zi de „clacca” pentru a ajuta casa parohială și biserica respectivă. Alt cuvînt al limbii române a căpătat forma italiană în reprezentarea reațiilor dintre credincioșii catolici și slujitorul lor. Fiecare centru parohial catolic avea beneficiul de a folosi trei oameni scutelnici, cu carele lor cu boi, pentru nevoile administratorului, ale locuinței sale și ale bisericii catolice existente în așezarea respectivă. Oamenii în cauză, în schimbul serviciilor făcute comunității catolice, erau scutiți de bir, simbrie, contribuția în fîn și porumb. Fiecare vornic al satului în care funcționa o biserică catolică avea obligația să asigure prezența pe lîngă parohul catolic a unui fiu al bisericii, care presta serviciul în mod gratuit.
Administratorii acelorași instituții au solicitat prefectului de Iași să confirme „în scris”, în conformitate cu „vechile privilegii”, dreptul de a-i judeca, în materie de conștiință, pe enoriașii lor, fără să fie dependenți de hotărîrile isprăvniciilor ținuturilor Moldovei. Documentul a subliniat necesitatea unei astfel de măsuri pentru a putea fi evitate intervențiile acelor oameni care nu erau obișnuiți să respecte prevederile înscrise în documentele referitoare la raporturile dintre statul moldav și reprezentanții Bisericii Catolice. Aceștia n-au pierdut din vedere să fie respectate reglementările documentare care asigurau veniturile întîmplătoare ale parohiilor, numite cu termenul general „stola”. Cuvîntul este de origine greacă.
Documentul convinge asupra absurdității și falsității afirmației: „Limba ceangăilor este o maghiară arhaică, cu sute de ani în urma celei actuale”.
Documentele demonstrează că în Moldova nu a fost întrebuințată limba maghiară în exercitarea cultului catolic decît de acei dascăli și misionari șovini impuși cu forța de către Curtea Imperială a Habsburgilor după anul 1804. Iată de ce consider că Parlamentul, Președinția și Guvernul României trebuie să solicite anularea Recomandării 1521, adoptată în 23 mai 2001, ca un document elaborat pe baza unor informații false, al cărui punere în practică este dăunătoare poporului român.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIAcestui stat a avut onoarea să moară înecat, după ce a fugit de pe cîmpul de luptă.
în rîndurile semnatarilor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!