Recurs la istorie

Propovăduitori de neadevăruri

• Dezvoltarea așezărilor sătești aflate pe cursul mijlociu al Bahnei, în secolul al XVII-lea

Prezența și progresele micilor comunități catolice, atestate pentru prima dată către mijlocul secolului al XVII-lea, a continuat în mod ascendent de-a lungul veacului respectiv în cele trei sate situate pe bazinul pîrîului Bahna: Valea Seacă, Pașcani și Pisciata. Evoluția lor a fost una firească, de la mic la mare, de la puțini locuitori români ortodocși la înmulțirea lor treptată. începînd cu anii 1640 au fost atestați credincioșii români catolici. înmulțirea lor a fost, de asemenea, una normală, fără creșteri de proporții și inexplicabile. în anul 1692, Giovani Battista Volponi, prefectul misiunilor catolice conventuale, a raportat Propagandei Fide că „oamenii de credință catolică din așezărle rurale „Pisciata” și „Valle Sacca” au fost ajutați în rezolvarea problemelor religioase de către misionarul italian „Luigi Benilacqua”. Acum, și niciodată după aceasta, n-a mai fost pomenit în documente toponimul Pașcani, ceea ce convinge că acest cătun a fost înglobat definitiv într-una dintre așezările învecinate.
Vasile hatmanul și-a exercitat dreptul de stăpînire asupra moșiei și satelor formate pe cursul mijlociu al pîrîului Bahna. Acesta a mai fost cunoscut și sub numele de Ceaurul. Urmașul său, Dumitrașcu Ștefan, a moștenit satul Valea Seacă. Fiica acestuia, Catrina, a fost luată în căsătorie de Antioh Cantemir. Nicolae Costin a descris episodul astfel: „Așijderea, întru’ acest an și întru’ această iarnă, în câșlegile Crăciunului s-au căsătorit Antioh Vodă, de au luat sie doamnă de țară, pe Catrina, fata lui Dumitrașcu Ceaur de Valea Seacă, ce au fost logofăt mare”. Din descrierea evenimentului și precizarea că acesta s-a petrecut în cel de-al III-lea an de domnie a lui Antioh Cantemir, rezultă căsătoria realizată în anul 1697. La 11 noiembrie 1701, Constantin Duca a permis serdarului Ion Costin să caute pe Andone și Neculai, feciori ai lui Vasile Radul, vecinii săi din Valea Seacă, dați de zestre de socrul său, Dumitrașcu Ceaurul din așezarea în cauză. în iulie 1705 a fost înscris în documente numele agăi Vasile Ceaurul, din Valea Seacă. în lunile august și septembrie 1705 s-a relatat despre vecinii lui Constantin Ceaurul din aceeași localitate. în cursul anului 1709, Ioniță beizadea a venit de la Constantinopol, s-a prezentat la Nicolae Mavrocordat, unde a chemat pe Anița, sora lui, fata lui Antioh Cantemir, și Toader Palade – vistiernic, cumnatul său, cărora le-a dat satul și moșia Valea Seacă, asupra căruia își concentrase atența fanariotul. O soartă similară au cunoscut așezarea și moșia Albeni. Odată cu trecerea timpului nu s-au mai făcut diferențieri între cele două sate, deoarece ambele erau ale vistiernicului Toader Palade.
în hotarnicele și hrisoavele anilor 1759 și 1761 a fost înscris toponimul Valea Seacă. Documentele nu ne permit să admitem discontinuitatea așezării de pe Bahna și nici prezența maghiarilor, secuilor, ceangăilor. Locuitorii erau român ortodocși și catolici.
Misionarul catolic și demnitar al catolicilor din Moldova, în anul 1762 a arătat că populația catolică din așezarea respectivă era formată din 248 de persoane care trăiau în 52 de case. în anul 1697 erau 17 case și 84 de indivizi catolici. Rezultă că în 65 de ani populația catolică de aici a crescut cu 36 de familii și 164 de persoane, ceea ce reprezintă un fenomen normal. Este limpede că populația catolică de aici este rezultatul unei evoluții firești, normale. Aceasta n-are nimic în comun cu halucinațiile și extremismul unui Hegyeli Attila și Ferenc Pozsony, nici cu incapacitatea intelectuală a lui Dumitru Mărtinaș. Aici trăiau de peste un secol români catolici și ortodocși în cea mai perfectă conviețuire și armonie, neinstigați unii împotriva altora de slujitorii maghiari, de credință și convingeri calvine, dar prefăcuți a fi misionari catolici, înșelători și propovăduitori de neadevăr. în statistica întocmită în anul 1774 au fost înscrise satele: Dealul Nou și Valea Seacă. în prima așezare au fost arătate 29 de case, care aparțineau: popei Vasile, dascălului Dumitru, mezinului Andrei Bosoic, alta – căpitanului Vidrașco, 25 birnicilor, cu onomastică românească.
Satul Valea Seacă aparținea paharnicului Constantin Palade. Numărul caselor era de 103. Circa o jumătate – catolicilor, și alta -ortodocșilor. După profesiuni, acestea aparțineau: la 2 mazili, unui ruptaș, la 2 femei sărace, unui diacon, la 80 de postași la Bacău și la 13 birnici. Faptul că 80 de proprietari de case din Valea Seacă îndeplineau funcția de poștași în tîrgul de pe Bistrița demonstrează refugierea lor în zonă retrasă și apărată de păduri și cursul pîrîului Bahna. Onomastica capilor de familie și cea de botez este românească, deoarece a fost înscrisă de autoritățile moldovenești și în documentul predat celor de ocupație rusească. Unele atribuții și meserii (văcarul, jitarul, vierul, rotarul, curelarul, olarul, dogarul) țineau locul onomasticei de familie.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA satelor formate pe cursul mijlociu al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!