Recurs la istorie

Aliați sub amenințarea… armelor!

* „23 august, libertate ne-a adus!… * Lagăr sovietic la Bacău? * * O maximă a acelor timpuri: care-i cel mai rău vin? Vin… rușii!
…
23 august 1944: zi toridă. Bacăul, de la un capăt la altul, este străbătut de un zvon: vin rușii! în doar cîteva ore, o adevărată avalanșă de soldați sovietici își face apariția la marginea orașului. Generalul Gheorghe Radu, comandantul Corpului 1 Armată, din zona Bacău-Roman, pare să-și fi pierdut capul. Rînd pe rînd, diviziile 6 și 21 infanterie, regimentele 4 și 8 artilerie grea, diviziile 37 artilerie grea și 1 artilerie grea – fortificații sînt dezarmate.
24 august: unitățile sovietice pătrund pe Valea Trotușului. Au loc lupte grele cu ariergarda germană de la Onești, care e amenințată cu încercuirea. în același timp, trupele române aflate pe Valea Tazlăului sînt somate să depună armele.
25 august: generalul Gheorghe Radu își revine. Face eforturi disperate pentru a-și relua armele de la sovietici. Reușește, dar după obositoare tratative, iar unitățile românești încep să se regrupeze în zona Buhuși-Bacău-Roman, cu scopul de a relua luptele împotriva germanilor.
De la Moscova este emisă telegrama 00.00.25.8.44 și este primită la organul de descifrare în 01.05.25.8.44: „Deosebit de important. Mareșalului Timoșenko, Comandantul și membrului Consiliului de Război al Frontului 2 Ucrainean, Comandantului și membrului Consiliului de Război al Frontului 3 ucrainean. în legătură cu ofensiva reușită a trupelor Fronturilor 2 și 3 ucrainean, trupele române încep pe ici – pe colo să înceteze rezistența și să se predea; de pildă, acest lucru a avut loc în raionul Bacău. în legătură cu aceasta, Marele Cartier General ordonă:
1. Trupele Fronturilor 2 și 3 ucrainiene să continuie misiunile stabilite prin directivele Marelui Cartier General, neluînd în seamă nici o declarație a românilor privind încetarea operațiilor militare.
2. Românilor care încetează rezistența să li se explice că armata roșie nu poate înceta operațiile militare pînă cînd nu vor fi lichidate forțele armate ale nemților care continuă să rămînă în România și întreprind operații militare împotriva trupelor armatei roșii.
3. Unitățile și marile unități ale armatei române care se vor preda organizat, în componență completă, cu comandantul și armamentul lor, să fie primite în condiții speciale: a) Marile unități și unitățile care își asumă obligația de a lupta împotriva nemților împreună cu trupele armatei roșii, cu scopul eliberării României de ocupanții nemți sau să lupte împotriva ungurilor cu scopul eliberării Transilvaniei – să-și păstreze organizarea și armamentul pe care îl dețin, inclusiv artileria. în aceste mari unități și unități să fie desemnați reprezentanți ai armatei roșii, de la regiment pînă la stat major de divizie. Aceste mari unități să fie folosite pentru misiuni militare ca divizii separate între unități ale armatei roșii, în conformitate cu situația concretă și cu indicațiile Marelui Stat Major ce vor urma. Asigurarea materială a acestor mari unități trebuie să fie realizată de români înșiși, din resursele lor; b) Marile unități și unități ale armatei române care refuză să lupte împotriva nemților sau ungurilor să fie dezarmate, numai efectivului ofițeresc lăsîndu-i-se armele albe. Aceste mari unități și unități să fie îndreptate spre centrele de adunare a prizonierilor de război.
4. Cei din componența armatei române care se predau izolat și în grupuri să fie dezarmați complet și îndreptați spre centrele de adunare a prizonierilor de război.
5. Să se raporteze executarea la Marele Cartier General.

Nr. 220 182 24.08.44 – 21,15. Descifrată 01.40 25.08.44 I.Stalin,
Semnătura descifratorului: Bogdan Antonov

Nr.65 537.65 538, 65 557/m. Dactilografiată în 2 ex.: 1 ex. pt. Timoșenko; 1 ex. pt. Malinovski (Arhiva Ministerului U.R.S.S., Fond 240, Dosar nr.105, f. 611 – 612).

27 august: Armata 7 de gardă sovietică raportează Comandantului Frontului 2 ucrainean că diviziile românești sînt gata pentru a intra în luptă împotriva forțelor germane. în jurnalul de operații al Diviziei 13 infanterie s-a consemnat: „Moralul ofițerilor și trupei este foarte bun. Gîndul că de aici se vor pune în mers către Ardeal, către luptă, le dă puteri noi”.
„înfrățirea” sovietico-română părea că dă roade, cînd la 2 septembrie comandantul sovietic ordonă trupelor române să depună armele. Ordinul afecta peste 26.000 de militari români. Cu „consternare și durere”, comandanții și șefii de stat major sînt trimiși sub escortă în… lagărul de la Bacău! Cu mitralierele ațintite asupra lor, ofițerii români așteaptă să fie eliberați. Nimic. Se fac eforturi din partea guvernului, a Marelui Stat Major Român. Sovieticii știu să promită. Doar atît!
Care era situația celor închiși în Lagărul de la Bacău? Deosebit de grea: lipseau hrana, medicamentele, iar o mare parte dintre ei dormeau sub cerul liber. Dar răul cel mai mare avea să vină începînd cu 19 septembrie: militarii români sînt încolonați, trecuți peste Prut și porniți spre lagărele cumplite din Siberia. De acolo, se vor mai întoarce doar foarte puțini… Sub aceste auspicii începeu „trainicele” legături de prietenie româno-sovietică! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!