Recurs la istorie

La porțile adevărului

* Ghimeș-Făget – sub stindardul unității naționale românești
* Primele informații documentare arată numai populație de origine românească

Așezările de pe văile afluenților care își unesc apele cu cele ale Trotușului, în partea superioară a cursului său, acolo unde cotropitori de pămînturi în cîrdășie cu oameni din neam românesc au impus hotare de separare a unuia și aceluiași popor, pe culmile Carpaților și pe cursul Ghimeșului au fost descrise, într-o formă lapidară, încă din perioada de după bătălia de la Zărnești, petrecută la 11 august 1690. Victoria lui Constantin Brâncoveanu asupra oștirilor imperiale ale Habsburgilor, luarea ca prizonier a comandantului armatelor cotropitoare, generalul Heissler, i-au pus pe gînduri pe invadatori. Aceștia l-au împuternicit pe contele Marsigli (semnat frecvent și Marsibli), originar din Bologna, colonel în armata imperială, să cerceteze mijloacele de apărare și să întărească strîmtorile de legătură între Moldova – Țara Românească și Transilvania. îndeplinind ordinul imperial, colonelul respectiv a descris, a întocmit schițe și planuri asupra zonei de hotar moldo-transilvăneană de la Ghimeș, care se păstrează și astăzi la Biblioteca Universității Bologna. La momentul respectiv n-au fost scrise alte date și precizări privitoare la aceste locuri, în afară de sublinierea importanței zonei pentru întîmpinarea hoardelor năvălitoare conduse de către Emeric Thokoly din interiorul Moldovei. Faptul că nu a menționat nici o așezare în partea transilvană a zonei ne îndreptățește să arătăm că secuii și maghiarii nu populau aceste locuri. Documentul intitulat „Extractus Valachorum conscriptorum in sede siculicali Gyergyo habitorum et e commorantium anno 1748”, ianuarie 28, care i-a prezentat pe românii trăitori în Scaunul Giurgeului, în momentul întocmirii înscrisului respectiv aceștia au fost arătați că erau veniți, în cea mai mare parte, din părțile Moldovei. Aceștia erau români de credință ortodoxă, în totalitatea lor.
Conscripția întocmită în anul 1750 a arătat în zona respectivă o parohie greco-catolică în care trăiau 271 de oameni de acest rit. Aceștia erau slujiți de un preot și un cantor. în localitatea Ghimeș funcționa o biserică de acest rit, preluată de la ortodocșii care o construiseră. Aceasta a fost perioada convertirii, prin înșelătorie și demagogie, a ortodocsiei la religia inventată de către împăratul Leopold I și cardinalul primat al Ungariei, la acest rit.
Cercetarea cu maximum de atenție a documentelor create de instituțiile care au funcționat încă din secolul al XVIII-lea la Ghimeș-Făget demonstrează cu ușurință existența și continuitatea unei comunități românești compacte și temeinic organizate. Acestea au consemnat faptul că în anul 1742 trăiau în așezările componente ale parohiei ortodoxe de aici, devenită ulterior greco-catolică, oameni care purtau numele de familie cele mai autentice românești ca: Timar, Ungureanu, Olteanu, Constantin, Cania, Hanelliu, Dandă, Iarra, Prejmer, Gârbea, Colceriu, Safta, Bârsan, Neagu, Pantazică. Deosebit de important a fost faptul că începînd cu anul 1765 și-a desfășurat activitatea de învățător și, probabil, preot greco-catolic, un anume Vasile Rusu, care-i învăța pe copiii românilor respectivi scrisul, cititul, socotitul, dar le și transmitea unele cunoștințe de geografie și istorie a neamului din care făcea parte și din mijlocul căruia se ridicase. Munca acestui prim-dascăl în părțile Ghimeșului a avut consecințele cele mai pozitive asupra tinerilor din așezările respective. Eforturile acestuia și ale urmașilor săi au contribuit la consolidarea conștiinței naționale a locuitorilor din întreaga zonă. în asemenea condiții, revoluția condusă de Horea, Cloșca și Crișan a provocat ecouri dintre cele mai puternice în rîndurile românilor de pe Valea Trotușului superior, adeziunea lor la marea luptă socială și națională aducătoare a libertății naționale. Și aici a fost organizată o conjurație care manifesta hotărîrea de a lupta împotriva palatelor, deoarece românii au aflat despre arestarea preotului conaționalilor de la Ciucsângiorgiu. Ambruș Petru i-a îndemnat pe oamenii din Lunca Ghimeșului să se ridice la lupta pentru eliberarea socială și națională. Țelul lor a fost acela strigat de Horea: „Nobil să nu fie!” Documentele timpului au consemnat că oamenii locului au acționat în mod unitar ca o forță revoluționară („tumultuationis suscitandae valde”).
Tradițiile păstrate de bătrînii satelor au fost preluate și consemnate de unii învățători în documentele școlilor care funcționau pe teritoriul comunei Ghimeș-Făget. Astfel, s-a păstrat conștiința faptului real că așezările formate la finele secolului al XVII-lea și consolidate de-a lungul celui următor, au fost populate de păstori moldoveni și unii refugiați din ținuturile Transilvaniei. Păstorii moldoveni, ca și cei transilvăneni, au găsit aici condiții deosebit de favorabile. Toponimele localităților întemeiate de români au fost împrumutate de la denumirile pîraielor pe care s-a constituit masivul muntos cel mai apropiat: Ghimeș, Făget, Tărhăuș, Bolovăniș, Răchitiș, Valea Rece. Frecvent se întîlnesc locuri care au fost și sînt numite „Păscătura”. Asemenea teren, așezat și cu sursă de apă apropiată, era folosit de ciobani pentru odihna și hrănirea oilor cu iarbă de calitate și apă de izvor. Fenomenul se petrecea de două ori pe an, primăvara, la urcarea turmelor pentru pășunat în munți și toamna, cînd se coborau acestea pentru a fi duse în alte părți, pe durata iernii. Denumirea obiectelor folosite de oamenii locului pentru practicarea meseriei lor de bază: brighidău, tîrlă, bărbințe, cîrjă, plai este pur românească. Memoria bătrînilor satelor, ca și profesorul Teodor Chindea, în lucrarea „Contribuții la istoria românilor din Giurgeul Ciucului”, publicată la Gheorgheni în anul 1930, demonstrează apartenența întregii regiuni la statul moldav. Habsburgii au cotropit-o la finele secolului al XVIII-lea prin vicleșug, violență și forță. Adevărul nu poate fi contestat decît de ignoranți și cei rău-voitori. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)a ortodocșii care o co

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!