Vă întrebați, probabil, dacă chiar a existat o „Școală de catiheți” la Bacău. Da, a existat, și ea a funcționat în cîteva chilii de lîngă biserica „Sf. Împărați”. Minusculele încăperi, cu tavanul atît de jos încît riscai să te lovești de el, au rezistat timpului, dar nu și oamenilor, care le-au demolat în urmă cu cîțiva ani.
Cel care a pus bazele „Școlii Catihetice” din Bacău se numește Enache Ion Halunga. Aici se pregăteau candidații pentru primirea în Seminarul din Socola. Iată ce scrie cronicarul Costache Radu:
„Negustorii și toți ceilalți care voiau ca copiii lor să știe carte, îi dădea de învățau pe la preuți, dascăli de biserică și pe la dascăli greci”. Și alții „…ca să nu le fie greu la Școala Domnească cum îi ziceau ei, îi dădeau mai întîi de mici pe la școlile dascălilor și preoților. Așa în 1850, ne-am găsit vreo zece copii de negustori pe la școlile dascălilor și preoților”.
Așadar, o școală necesară la Bacău. Cu tot efortul profesorului Enache Halunga, „Școala Cateheților” se desființează în 1861. Nici un băcăuan nu-și închipuia, însă, că profesorul-preot avea niște strămoși a căror poveste este incredibilă. Iată de unde începe ea:
În ziua de 9 februarie 1474 turcii conduși de Achmed Pașa cuceresc Caffa. Comori incredibile, demne de peștera lui Ali Baba, sînt încărcate în 32 de corăbii „mici și mari”. Pe cea mai bună corabie se încarcă tezaurul din Caffa și 122 de băieți, majoritatea genovezi. Pentru a fi supravegheată mai ușor, nava lor a fost integrată în convoi. După două zile de navigație, pe 19 februarie – „într-o sîmbătă noaptea”, cei 122 de ostatici „au înjunghiat (consemnează „Cronica moldo-germană”) pe toți turcii și Dumnezeu a dat noroc ca vîntul să ducă toate corăbiile în Chilia” (port moldovenesc). Și acolo au venit Ștefan Voievod cu oastea lui, cu 400 de care și a luat toate averile împreună cu tinerii și i-au adus pe toți la Suceava, atunci a împărțit domnul pe tineri prin Suceava. În același timp au aflat Caffazii și venețienii „…că copiii erau la Ștefan Voievod și au fost foarte bucuroși de aceasta”.
Ce s-a întîmplat cu acești băieți? Același document explică faptul că „Ștefan Voievod a îmbrăcat pe toți tinerii și i-au lăsat liberi pe toți și care au vrut să se ducă acasă, pe aceia a poruncit să-i călăuzească în Țara Ungurească”.
În actul notarial „Premiso et obligatio pro liberatione captivi” din 16 mai 1476, aflat în „Arhivele de Stat” din Genova, aflăm că printre ei se aflau Simion brutarul, cam de 16-17 ani, Rolando Roveto – 10-12 ani, Giovani Privano, tot cam de aceeași vîrstă. Dar, mai existau doi băieți cunoscuți numai după porecle: Piccinio (Mititelu) și Allunga (Lunganul). O mare parte din foștii captivi părăsesc Suceava, dar 5 sau 6 rămîn de bună-voie în Moldova. Printre ei, Piccinio și Allungo. Tocmai acesta din urmă, Allungo, se va integra în oștirea moldoveană, va lupta la Codrii Cosminului și va primi, prin danie domnească, o moșie. În 1774 în satul Coravia întîlnim patru familii Halunga, urmașii lui Allunga. Urmașii lor vor fi întîlniți, așa cum scria Mircea Halunga, în fostul județ Dorohoi, ori în județul Botoșani. Enache Ion Halunga este fiul preotului Emanoil Halunga din satul Hănțești. Așadar, cel ce punea temelia Școlii de Catiheți din Bacău era urmașul genovezului Allunga din 1474. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns