Hotărît lucru, „Monitorul de Bacău” a intrat într-o zodie neagră. Și în criză de subiecte. De cîteva săptămîni, fără nici o urmă de jenă, redactorii acestui cotidian și-au făcut un obicei din a fura munca jurnaliștilor de la „Ziarul de Bacău”. Unele subiecte care apar la noi în ziar sînt preluate de cei de la „Monitorul”, care nu se obosesc nici măcar să mai îmbunătățească textul cu o declarație sau un alt punct de vedere. Dacă „Ziarul de Bacău” scrie marți despre canicula care a făcut 180 de victime, subiectul apare joi și în „Monitorul de Bacău”. Că nimeni nu s-a preocupat să preia doar ideea, pe care să o abordeze altfel, o demonstrează faptul că declarațiile consemnate de noi sînt redate cuvînt cu cuvînt și de cotidianul „Monitorul de Bacău”. Cine a avut cît de mică tangență cu presa știe că o declarație făcută în fața jurnaliștilor este consemnată diferit de fiecare dintre cei care au preluat-o, chiar dacă, în esență, mesajul este același. Fiecare ziarist are, sau ar trebui să aibă, propriul său stil în a îmbrăca cuvintele unui oficial și arareori se întîmplă ca o frază spusă în fața presei să apară identic în toate ziarele.
Practica celor de la „Monitorul de Bacău” nu a făcut pînă acum decît să ne amuze. Am privit găinăria ca pe o măsură a lipsei de originalitate și inventivitate și, toleranți cum sîntem, am pus totul pe seama tinereții redactorilor publicației și a faptului că, poate din cauză că sediul lor e cam departe de centrul orașului, n-or fi avînd timp și energie să alerge să își construiască propriile subiecte. Cum nu i-am simțit nici o clipă ca pe adevărații noștri concurenți, nu ne-am obosit să reacționăm. Și nici nu am fi făcut-o, dacă ieri nu s-ar fi petrecut un lucru fără precedent în presa noastră locală: un plagiat grosolan, semnat chiar de redactorul-șef al „Monitorului de Bacău”. În pagina trei a cotidianului amintit, sub semnătura redactorului șef al publicației, Ovidiu Constantinescu, a fost publicat ieri articolul „Raiul celor mai săraci ca noi”, un reportaj despre basarabenii care vin să își vîndă marfa la noi în oraș. Numai că adevăratul semnatar al articolului nu este Ovidiu Constantinescu, ci colegul nostru Ovidiu Pauliuc, redactor șef adjunct al „Ziarului de Bacău”. Așa cum se poate vedea și din facsimilul alăturat (foto), materialul a fost publicat, ce-i drept, tot în „Monitorul de Bacău”, dar pe 19 februarie 2000.
Pentru cine nu știe, se impune, poate, să amintim că actuala echipă a „Ziarului de Bacău” a lucrat la „Monitorul de Bacău” pînă în mai 2002, cînd ne-am dat demisia în bloc, din cauza presiunilor pe care le făcea asupra noastră fostul patron, în încercarea sa de a folosi demersurile noastre jurnalistice ca arme pentru a cîștiga el influență. Ni s-a părut firesc și de bun simț, în momentul în care am părăsit redacția, să lăsăm acolo, drept moștenire, munca noastră de șase ani: arhivele electronice cu toate articolele publicate și fotografiile realizate. De bunul nostru simț de atunci și de munca noastră profită astăzi cei de la „Monitorul de Bacău”. În criză de subiecte, Ovidiu Constantinescu nu a avut nici o jenă să scoată din arhivă materialul scris acum mai bine de trei ani de Ovidiu Pauliuc, să schimbe un singur cuvînt din titlu și apoi să îl publice, integral. Cuvînt cu cuvînt. Nimic nu a fost modificat. Este suficient să ne aruncăm ochii asupra primului paragraf, pentru a înțelege penibilul situației. „Îmbrăcate în haine lungi, ponosite, de sub care ies ciorapi de lînă ce se afundă în cizmele inestetice, de fîș, cu capul acoperit de un batic, basarabencele grăsulii se chinuie să își vîndă prin piețele Bacăului bulionul și țigările”. Doar o minte zguduită își poate imagina că, în mijloc de lună august, cînd căutăm răcoare și înghețată, cineva poate umbla cu ciorapi de lînă și cizme. Pe 19 februarie 2000, cînd a fost scris articolul, era, într-adevăr, nevoie de ceva haine groase, dar în miez de vară, oricît ar alerga după senzațional, e greu de crezut că un jurnalist poate găsi personaje cu ciorapi de lînă și cizme sau o poate întîlni pe „basarabeanca Elena, căreia, din cauza feței înroșite de frig și a broboadei înfofolite temeinic, nici nu poți să îi ghicești vîrsta”.
De altfel, în „viziunea” copiată a lui Ovidiu Constantinescu, se mai spune că basarabenii se „mai încălzesc în învechitele lor mașini Lada”. Nu sînt singurele inadvertențe de care nu a ținut seama șeful redactorilor de la „Monitorul”. Cînd a dat undă verde la plagiat, el nu a ținut seama că basarabenii au dispărut de cîțiva ani din spatele Pieței Centrale, acolo unde a fost realizat reportajul, dar și din Piața Sud sau Piața Nord. Dar, aproape că nu mai contează aceste amănunte, cînd cel mai grav e altceva: gestul. Presa din Bacău a fost considerată, din 1989 încoace, una dintre cele mai puternice prese locale. Din Bacău au plecat la posturi TV sau cotidiane locale și centrale ziariști care au făcut cu brio față cerințelor din orice redacție. Concurența reală dintre ziare și jurnaliști a fost mereu motorul profesionalizării presei băcăuane. Au existat subiecte „luate din zbor” de ziariști, după ce au apărut la o publicație concurentă, și îmbogățite, astfel încît să se justifice publicarea lor în ziarul la care lucrează. Este pentru prima dată, însă, cînd cineva își permite să plagieze un coleg și să își bată, astfel, joc, de munca tuturor ziariștilor băcăuani. Cuvîntul „plagiat” nu a existat pînă acum printre noi. Este o rușine pentru breasla jurnalistică și un atentat la adresa cititorilor noștri.
Și, dacă tot au bani de întreținut o publicație care își ia subiectele din „Ziarul de Bacău”, și nu din real, le sugerăm patronilor de la „Monitorul” ca, în ziua de salariu, să dea banii adevăraților autori. Ovidiu Pauliuc așteaptă un premiu pentru că materialul lui, scris acum trei ani, a fost atît de bun, încît cei de la „Monitorul” au simțit nevoia să-l mai publice încă o dată. Fotoreporterul nostru Dan Duță încă mai speră că va primi vreun leu pentru sutele de fotografii realizate de el și de care se folosesc fără scrupule cei de la „Monitorul”. Poate ar fi bine ca domnii care se ocupă de acest ziar să afle că există o „Lege a dreptului de autor”, de ale cărei prevederi sîntem hotărîți să ne prevalăm.
Nicoleta BICHESCU, redactor – șef „Ziarul de Bacău”
P. S. Ovidiu Constantinescu s-a arătat ieri dispus să-i ofere „o bere” lui Ovidiu Pauliuc, în schimbul plagiatului. Nu, domnule Constantinescu. Nu sîntem deschiși la un asemenea „troc”. În ciuda greutăților de tot felul, rămînem fideli crezului nostru că jurnalismul înseamnă verticalitate, corectitudine, inventivitate, sacrificii și multă, multă muncă. Și, pe deasupra, caracter. Un cuvînt pe care se pare că nu-l cunoașteți.
Lasă un răspuns