Să îi invidiem sau pe căminiști?
Majoritatea adolescenților proveniți din județ Bacău și care învață la lieele din Bacău sînt nevoiți să stea la cămine. Asta în cazul în care nu-și găsesc gazdă sau nu le convine prețul cerut. Ovidiu A., din Comănești, stă în căminul Colegiului Ferdinad I de un an și jumătate și spune că e foarte mulțumit de condițiile oferite. „Și părinții mei au trăit ei viața de cămin și au vrut să mă lase și pe mine să descopăr singur responsabilitățile și nevoile survenite atunci cînd trăiești de unul singur”, spune tînărul.
Cum este viața de căminist? Pentru mulți dintre cei care nu stau la cămin au impresia că traiul acolo este ca într-o tabără prelungită sau ca în Casa Big Brother. „Nu este deloc așa”, spun căminiștii. „Sînt foarte multe nevoi, cum ar fi dușul, apa caldă, nevoia de a fi singur, de a merge în disco, iar lipsa de bani se face simțită mai tot timpul…”, spune tot Ovidiu. Stingerea se dă la ora 9.00, iar ieșirea în oraș după ora 8.00 este interzisă. Căminiștii nu se conformează însă cu regulile. „De cînd mi s-a refuzat prima oară permisiunea de a ieși în oraș, nu mai cer voie nimănui să ies. Îmi acord singur bilet de voie”, spune Ovidiu. Nu există decît o sală de meditație unde elevii trebuie să se ducă în fiecare zi urmînd un anumit program. Intru într-o cameră de fete. Două scriu la masa de lucru, destul de neîncăpătoare. Celelalte ciorovăiesc, rîd și-și împărtășesc ultimele preferințe în materie de haine și băieți. Destul de curat, la fel ca și în camera băieților. Pedagogul Remus Lupu spune că-și lasă elevii să-și facă curățenie singuri în camere. Femeia de serviciu curăță doar coridoarele și băile.
Ce înseamnă o noapte de căminist? Cei mai mulți băieți își pierd nopțile cu jocuri de cărți: rentz, whist și altele. „Nu o dată s-a întîmplat să stau pînă dimineața cu băieții și să plec apoi direct la școală”, spune Ovidiu. „Un lucru important pe care îl înveți aici este să fii prieten cu toți și cu nici unul. Să nu-ți arăți punctele slabe. Să-i respecți pe cei din jurul tău, chiar dacă nu sînt ca tine”, continuă el.
Costina T. din Plopana mărturisește că „singurul lucru deranjant aici este gălăgia din cameră și stingerea care se dă mult prea repede. Nu poți sta în sala de meditație o zi întreagă. „Toți sînt de părere că regulile căminului sînt prea multe, dar foarte puțini sunt aceia care le respectă. Pedagogul Remus Lupu afirmă că „avem totuși anual copii de vîrf cu medii de 9 și 10”. Deci, se poate învăța totuși. „Cei care vin la cămin de la 14 ani vor avea de ales între două drumuri: conștientizarea importanței studiului sau limitarea în a pierde nopțile, timpul necesar studiului și banii părinților. De mîncare nu se plînge nimeni. Meniul este delicios și bine pregătit. „Bun, dar puțin”, ar fi părerea generală a căminiștilor. „De multe ori ne apucă foamea noaptea, și atunci n-ai ce face decît dacă ai la tine ceva de ronțăit. Nu poți ieși sub nici o formă. Arareori se întîmplă să avem permisiunea de a ieși după 9 seara”, spune Costina. Pentru a putea lua masa la cantină ai nevoie de cartele. Prețul pe care-l plătesc tinerii pe o perioadă de o lună și jumătate este de 2.100.000 lei. Foarte mulți sînt nemulțumiți de sumă, dar merită. Majoritatea, în special cei care au intrat în clasele a XII-a, părăsesc căminele și se mută la gazdă pentru a avea mai mult loc și timp pentru a studia cum se cuvine. Aceștia nu sînt singurii care părăsesc căminele. Petrică C. din Comănești, abia intrat la Colegiul Ferdinand I, după două zile de stat într-o cameră de cămin n-a mai putut rezista. „Sînt obișnuit să învăț cu voce tare. Mîncarea e puțină. Ai mei au fost de acord să mă mut la gazdă”.
Gigi L. intervine în discuție: „E jenant pentru un cămin al unei instituții cu prestigiu, cum este Colegiul Național Ferdinand I, să nu aibă un banal televizor!”. O altă problemă care-l sîcîie pe Gigi ar fi că „nu există mai multe săli de studiu, ci doar una în care încap 25 elevi. „Dar ceilalți?”, se întreabă elevul.
Într-adevăr, căminul Colegiului Ferdinand I e cel mai scump cămin din oraș, dar oferă unele dintre cele mai bune condiții: „Este firesc ca în fiecare început de an să existe o doză de derută, ținînd cont că tinerii vin din medii diferite. Relația unuia care provine din mediiul rural cu ceilalți este temătoare: incertitudinea de a face față la noile cerințe ale unui liceu precum și frica de mediul urban și tot ceea ce înseamnă acesta”.
Hotărît lucru: la cămin nu-i nici pe departe ca la Big Brother! Așa că cei care se plîng că locuiesc cu părinții și că ar vrea sub orice formă să trăiască singur ar face bine să se mai gîndească o dată. O săptămînă de trai în cămin îi va face cu siguranță să-mi dea dreptate! (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns