Reîntoarcerea în timp

Așa cum relata un celebru istoric, Thierry de Monbrial, „cine vrea să fie observatorul epocii sale, să scruteze orizontul și să reflecteze pentru a acționa, trebuie să se întoarcă în timp”. Sau, conform spuselor lui G. Santayana, „istoria este întotdeauna scrisă greșit, de aceea este nevoie să fie atît de des rescrisă”.

Tocmai de aceea nu trebuie să uităm o serie de evenimente istorice de mare importanță care au schimbat mentalități și chiar destine, dar au rămas neelucidate din punctul de vedere al adevărului istoric. Sigur că, pe lîngă istoria oficială și pe care o întîlnim atît de des încît ea nu poate fi evitată, există și o alta, care rămîne ascunsă, necunoscută, îngropată în arhivele secrete. O această a doua versiune a istoriei, poartă și un nume: teoria conspirației. Însăși denumirea în sine oferă motivul pentru care această istorie secretă rămîne ascunsă: o „teorie” nu poate fi „istorie”, nu-i așa? Dar iată că de cele mai multe ori realitatea confirmă că, așa cum și în cea mai pură relatare a faptelor istorice există multă teorie, și în teoria conspirației există multe fapte. Acest lucru nu înseamnă că nimic nu poate fi sigur din punct de vedere istoric, că nimic nu ar fi adevărat, ci, dimpotrivă, că esențial, vital, este căutarea permanentă de răspunsuri, inspirată de teoria conspirației ca și definirea a ceea ce ar putea fi adevărat. Cele mai mari rezerve care apar vizavi de teoria conspirației nu provin de la oamenii de rînd, ci de la autoritățile statelor, de la toți cei care controlează fluxul informațional și ale căror interese pot fi lezate. Mai apare, de asemenea, și o stare de non-combat, întrucît este mult mai ușor să retranscrii un comunicat de presă, decît să încerci a desluși tainele unei conspirații. Este mult prea dificil și la fel de riscant, la care se adaugă și ideea potrivit căreia o serie de psihologi consideră că toți cei ce caută să afle adevărul nu sînt chiar „sănătoși” și că în democrație nu este posibilă desfășurarea unor acțiuni murdare, așa cum se petrec de regulă în țările arabe, africane sau comuniste.

Există, în istoria omenirii, o serie de fapte istorice mai mult decît controversate din punct de vedere al finalității lor și care lasă serioase semne de întrebare și multe nedumeriri în urmă, fiind greu de presupus că motivele reale ale acestora, vor ieși vreodată la suprafață. Popoarele lumii au asistat de multe ori, contrariate, neputincioase și uneori aproape indiferente la operațiuni militare profitabile intereselor marilor puteri, la manipulări, mușamalizări și mașinații politice, la sabotaje, revolte și embargouri soldate cu numeroase victime, la supremația Mafiei ce-și întinde tentaculele spre pilonii puterii, ridicînd astfel corupția la cel mai înalt nivel, la asasinate politice și atentate teroriste de mare cruzime. Un adevărat arsenal politico-militar ce sfidează grav democrația, ce pune în pericol însăși existența umanității și care are la bază în multe dintre cazuri, conspirația. Elemente susceptibile au fost trecute sub tăcere în mod sistematic, ascunzîndu-se, în fapt, adevărul politic, social și istoric, incontestabil, menit a se impune peste tot, pretextul cel mai des folosit pentru acoperirea acestuia fiind cel legat de expresia: „din rațiuni de stat”. Toate aceste istorii neelucidate formează un labirint în care stă bine mascat, adevărul ce zîmbește enigmatic în fața misterelor cele mai profunde. Sîntem, totuși, datori în a ne apropia de adevăr pentru că doar așa viața noastră capătă sensul existenței sale. Să nu uităm că multe cazuri nefericite ale istoriei sînt puse sub semnul conspirațiilor: atacul japonezilor asupra americanilor de la Pearl Harbour, asasinarea președintelui JF Kennedy, războiul din Afganistan, Războiul din Golf, căderea comunismului, războiul din fosta Iugoslavie, Afacerea Watergate, atacul terorist de la 11 septembrie 2001etc. Toate acestea sînt considerate de către foarte mulți dintre noi povești. Dar ele sînt, de fapt, poveștile unor adevăruri, care așa cum se întîmplă aproape mereu, apar după ce realitatea pe care le conține a dispărut. (Romulus Dan Buznea)