Pe Marcel îl cunosc de mulți ani. Era copil încă, iar acum are peste 40 de ani. Parcă-l văd: mic, negricios ca toți din stirpea lui, zglobiu. Locuiau tot aici în piață, la barăcile care, mai înainte, adăpostiseră Centrul Militar. Părinți – Nea Costică Bălan și Duda. Nea Costică era un om liniștit, cuminte, dar cînd se îmbăta și se nimerea să mă întîlnească, mă strîngea în brațe și mă pupa și-mi spunea, domnule, iartă-mă, eu îs țigan, n-am ce face, ăsta mi-i neamul și așa mă port, eu îi ziceam lasă, mă nea Costică, ești mata țigan cum îs eu împăratul Haile Sealasie al Etiopiei, dar el nu, și nu, îs țigan și mă port țigănește. Chiar așa, țigan fiind, dar fără să se poarte țigănește în prostul sens al cuvîntului, nea Costică și-a crescut copiii – pe Marcel, pe Ciprian, pe Lia, cea care, pe la 16 ani, era o frumusețe, cu grijă, au învățat ei carte cît au învățat dar, cum se întîmplă la neamul ăsta, au învățat mai ales să se descurce în viață. Nu, nu s-au apucat de prostii, n-am auzit să fie bătăuși sau, Doamne ferește, hoți, nu, nici vorbă de așa ceva. Instinctul moștenit de la părinți le-a dirijat calea la toți. Ciprian e, acum, mare proprietar de restaurante, sora lor, ca și Marcel, de altfel, se ocupă aici, în Piață centrală a Bacăului, de negoțul bijuteriilor. Să-l vedeți, acum, pe Marcel! Bărbat solid, puțină burtă, chelie, dar, din păcate, cam bolnav – a făcut o operație grea, de inimă, în Italia, acum se simte bine, dar trebuie să fie atent la stilul de viață, e un fel de eminență cenușie a familiei, de afaceri se ocupă Stela, nevastă-sa, și copiii, care-s mari, căsătoriți, el, Marcel, dirijează „din umbră”, nu-i scapă nici un amănunt, știe piața bijuteriilor – acum, aud, a „intrat” și în alimentația publică – știe, de fapt, cam tot ce mișcă prin această piață. De fapt a crescut aici, iar în unele zile cînd lipsește, piața pare mai săracă. (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns