Călător prin California și „Vestul Sălbatic” (8)
Pe platourile de la Hollywood
Mai puțin de 15 kilometri despart centrul orașului Los Angeles de renumita colină de nord- vest ce poartă frumoasa, nemuritoarea denumire de Hollywood. Cu aproape un secol în urmă (1912), puțin înainte de prima conflagrație mondială, se puneau aici temeliile unui studio cinematografic care avea să uimească întreaga omenire. O adevărată Mecca pentru lumea artistică, pentru marile talente ale celei de a 7-a arte, dar și un inegalabil obiectiv turistic internațional spre care se îndreaptă, anual, zeci de milioane de locuitori ai Terrei.
În dimineața zilei de 30 mai 2002, după ce-am găsit anevoie un loc de parcare (contra cost), ne integram în șerpuitoarea și nesfîrșita coloană de vizitatori de la porțile Hollywood-ului. Intrarea costă 45 dolari de persoană, în mod obișnuit, iar pentru elevi, studenți și militari doar 25 de dolari. Merita oare? Răspunsul afirmativ avea să se contureze încă de la primul contact cu frumusețile acestui mare centru muzeal. În aproprierea intrării, într-o piațetă străjuită de o selectă rețea comercială adecvată, un grup de trei fetițe hawaiene dănțuiau grațios în ritmul unor melodii din îndepărtata insulă – stat din Pacific. Trei dansuri la rînd, după care micuțele dansatoare se apropriau de vizitatori cu brațele pline de salbe din scoici pe care le ofereau gratuit tuturor doritorilor. Un fel de „bine ați venit” exprimat într-un mod deosebit și emoționant.
Răsfoim pliantul primit la intrare și ne hotărîm cu greu ce traseu al surprizelor să urmăm. Ar fi necesare cîteva zile să vezi ce ți se oferă aici. Dar e nevoie de timp și dolari. De unde? Intrăm, totuși, în „Water World”. Stăm la rînd aproape o jumătate de oră pentru a urmări o nemaivăzută „bătălie navală” între luptători ai altor timpuri. Chiote, împușcături, explozii năucitoare deasupra unui lac înconjurat de un gard de tablă oxidată. Motociclete amfibii, pilotate de înfricoșători războinici, fac salturi mortale peste obstacolele improvizate. Apărători ai fortăreței cad pe rînd „împușcați” sau „clocotiți” în uriașe cazane, dar nimeni nu se predă. În cele din urmă „dușmanul” este răpus, iar ultimul său instrument de asalt – un rudimentar avion nepilotat, apărînd surprinzător de rapid, se prăbușește neputincios în luciul lacului. Spectacolul ia sfîrșit în aplauzele frenetice ale unui public total captivat de curajul și măiestria acelui grup de cascadori.
O oră mai tîrziu ne încercau alte nestăpînite emoții prin parcurgerea unui „labirint al mumiilor”. Sub acoperămîntul unei clădiri, cu întortocheate culoare de trecere, în semiobscuritate, dormitau sumedenie de mumii și schelete omenești. Din cînd în cînd, acționate electronic, parte dintre aceste sinistre arătări se repezeau în fața trecătorilor, prinzîndu-i de mîini, de haine ori îmbrățișndu-i. În urma acestor neașteptate „întîlniri”, cei acostați slobozeau răsunătoare strigăte de spaimă. Ceva teribil, palpitant. Ți se taie respirația, îți tremură tot corpul. Ieși epuizat și transpirat. O fi o încercare de călire a psihicului uman? Poate…
Revedem programul – ghid al complexului parc – muzeu și ne atrage atenția o „călătorie în viitor”. Ne așezăm la rînd, ca de fiecare dată, și, la semnalul gazdelor, intrăm sub cupola unui mic planetariu. Sus, sofisticate instalații electronice, jos – bănci elegante a cîte două persoane. Se sting luminile și plecăm într-o temerară călătorie. Cu viteză înebunitoare ne strecurăm prin ploaie de meteoriți, printre stîncile unor versanți selenari, cădem în neant, ne revenim și iar zburăm. „Nava” ne leagănă, ne scutură într-una, apoi încetinește simulînd o revenire pe Pămînt. După ce s-au aprins luminile, am constatat că ne aflam în același loc de unde pornisem în marea călătorie. Totul a fost doar o impresie creată de un original program de sunet și lumină, coordonat electronic. Asemenea emoții, poate, pe alocuri și mai intense, le-am trăit apoi într-o mare sală de cinema, special amenajată pentru un film științifico – fantastic, cu militari pămînteni în confruntare cu ciudate ființe extraterestre. Efectele senzaționale create se datorau în bună măsură ochelarilor speciali pe care i-am primit la intrarea în marea sală de spectacole. Nu mai puțin interesantă este o plimbare prin „Jurassic Park”, unde ambarcațiuni propulsate silențios poartă vizitatorii curioși pe lîngă malurile unui lac misterios, unde din loc în loc își fac apariții spectaculoase dinozauri și elefanți, girafe, crocodili sau hipopotami. Senzații tari, care fac timpul să treacă aproape neobservat. Și cîte mai sînt de văzut? Pe aleea centrală, personaje de film cunoscute: Stan și Bran, Xena și altele, în carne și oase, în „interpretarea” unor angajați ai complexului muzeal. Grupuri de vizitatori li se alătură, stau de vorbă, primesc autografe, se fotografiază. Atmosferă destinsă, plăcută. Ne uităm la ceas. Orele 14.00 trecute și n-am derulat nici jumătate din programul -ghid. Pentru final, însă, atacăm punctul forte al nestematelor Hollywoodului: „Turul Studioului”. Coborîm, așadar, treptele colinei, printr-un elegant tunel din sticlă și oțel, și pe peronul unei stații de îmbarcare așteptăm sosirea unuia din cele două trenulețe destinate plimbărilor în jurul Studioului. Într-un tîrziu urcăm și începem călătoria prin locuri de vis. Dinainte ni se derulează clădiri și instalații diverse folosite la filmări, segmente ale unor străzi din orașe de mult apuse, vile cochete cu inscripții amintind de vedete ale ecranului ce s-au perindat pe aici, parcuri, grădini cu flori și multe altele. La trecerea printr-un improvizat tunel, trenul se oprește. Se închid porțile iar lumina dispare cu desăvîrșire. Deodată, pămîntul se cutremură. În stînga noastră o porțiune dintr-o autostradă se prăbușește năucitor. Două vagoane de metrou, venind din sens invers, se rostogolesc pînă spre noi. Din dreapta- sus, un șuvoi de apă se prăvale înfricoșător. Cîteva clipe rămînem îngroziți. Dar se face liniște deplină, porțile se deschid și trenul nostru își reia mersul. Fusese o impresionantă înscenare a unui presupus cutremur la San Francisco. Tunelul în care ne aflam ar fi fost tronsonul subacvatic al marelui oraș dinspre nordul californian.
Au fost și alte interesante surprize de-a lungul tunelului celebru. Greu de redat în cuvinte tot ceea ce a creat omul pentru om pe legendarele platouri de la Hollywood! Rămîn însă în inimă și în minte nemuritoarele imagini ale nestematelor acestor locuri. Retrăgîndu-ne către efemera locuință de la motelul Holiday Inn Express, urma să ne pregătim forțele ca, a doua zi, să „asaltăm” Disneyland-ul. (Toma JĂMNEALĂ)
Lasă un răspuns