Eugen VERMAN
Rea, al naibii, gura lumii! Uite, insul acesta pe care-l știu de cînd mătura curtea fabricii și care-i, acuma, mare comerciant, cu limba lui lungă și ascuțită mă oprește să-mi spună că „valorile s-au întors pe dos”. Pasă-mi-te, nu-i dă pace un fapt care, pentru oricine, ar fi trecut drept banal, numai pentru el nu. Că drogul ăsta inofensiv, numit cafea, e la modă, nu trebuie să-mi mai demonstreze. Ceea ce vrea să-mi spună, plecînd de la cafea, e tocmai faptul că licoarea respectivă o beau pînă și pirandele. În fapt, insul cu pricina a văzut o țigancă, „corturăreasă sadea”, cum mi-a zis, trecînd, țanțoșă și imperturbabilă, cu ceșcuța de cafea în mînă, de parcă tot neamul ei s-ar fi născut bînd cafea! Ei, și ce-i cu asta? – l-am întrebat. Păi ce să fie? Lumea s-a întors cu fundul în sus, asta-i ! Ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar ? Baba și mitraliera. Bufnița cu paiu în … Și tot așa. Vrînd nevrînd o dă pe politică. „Asta-i democrația. Aici ne-a adus democrația !” În ce mă privește, văd, zilnic, inși de la tarabe cumpărîndu-și și bînd cafea. E o modă pentru foarte mulți. Într-un fel, se verifică teoria imitației, elaborată cu mulți ani în urmă, de un sociolog. Și dacă tot bea toată lumea cafea, de ce n-ar bea și femeia asta cu șapte fuste pe ea care tocmai a aterizat în piața din Bacău din cortul ei aflat, undeva, la margine de oraș? Așa că nu-i dau deloc dreptate insului. Piața cea mare a Bacăului e tot mai modernă. E în pas cu vremea și cu vremurile. Peste tot s-au deschis „puncte” de unde poți cumpăra o gustare, un suc, chiar și o cafea. E drept, multe poartă denumiri englezești – pentru că sînt, într-adevăr, gustări cu iz american, da-s bune, gustoase, hrănitoare. Oricît le-ar critica inși de felul celui care m-a acostat, ăsta-i adevărul. „Americanizați” sau nu, eu cred că știm să prețuim și să gustăm ce-i bun. Așa că o privesc nu fără încîntare pe draga de Pirandă cum pășește, mîndră și conștientă de valoarea sa, cu ceașca de cafea în mînă, semn că lumea merge înainte…
Lasă un răspuns