Eugen VERMAN
Scurtă și îndesată ca un ardei umplut, pe nas cu ochelari cu multe dioptrii îmbrăcată cu palton gros, cizme în picioare și o broboadă grea pe cap, roșie la față, bătrîna a intrat în magazinul soților Lioara și Gigi Antal, de aici, din Piața Centrală, și tocmai cere: „Dă-mi, te rog, punga aceea cu Iacobs… Da, da, aceea de 50 de mii…!” De fapt, punga e o cutie. Iar magazinul acesta e tot mai căutat, găsești de la lapte de Prolabac la pîine de Pambac, salamuri Kosarom, bomboane Kandia și două vînzătoare, plus domnul Gigi, pe care, numai privindu-i și fiind servit, știi că vei mai veni și mîine și poimîine aici… Eu tocmai cumpărasem două sute de grame de cafea „Fortuna”, ceva ieftin, 16 mii suta de grame, cînd am constatat că bătrîna m-a umilit. „Da’, maică, ce te uiți așa la mine… Eu numai Iacobs consum… He, he, cînd era băiatul meu cel mic marinar, îmi aducea cu sacii… La noi, de atunci se bea cafea… Și eu, și moșul, pardon, băbatu-miu… Ce, crezi că noi, la țară, nu știm ce-i aceea o cafea bună…?” Doamne, chiar că mă simt umilit de-abinelea! Adevărul e că n-am băut în viața mea Iacobs. Eu „consum” Fortuna, și asta destul de rar… Că nu-mi e la îndemînă să dau, la două-trei zile, 16 mii pe suta de grame…
Așa că o privesc pe mătușa asta, care zice că-i din Letea Veche și se grăbește la „Maxi-Taxi”, care pleacă din oră în oră, și-mi zic, uite, ziarist bătrîn ce ești, lumea bună se respectă, chiar dacă vine la tîrg și vinde lapte…! Tu, bătrîne, ai cam făcut umbră pămîntului degeaba, dacă nu știii să te respecți, măcar acuma, cu o cafea bună…!” Așa îmi zic, nu fără un dram de invidie pe mătușa asta care seamănă cu un ardei umplut și plec, dar nu înainte de a o saluta și ai-i ura drum bun și poftă bună…!
Lasă un răspuns