Nu, n-am fost niciodată la Corund. Sau, poate, am trecut atunci cînd, prin 1990, mergeam la Tîrnăveni, județul Mureș. Omul care-i de la Corund și care, de vreo zece ani, „locuiește” în Bacău, îmi spune că localitatea asta „e pe lîngă Sovata”. Dar chiar dacă n-am fost, iată că, acum, Corundul a venit la mine. Și nu oricum, ci cu autentice bijuterii – nu pun cuvîntul între ghilimele, deși nu-i vorba de bijuterii așa cum le știți dumneavoastră – care pot fi admirate, zilnic, pe o masă de piață – Piața Centrală a Bacăului – obiecte de-a dreptul minunate, meșteșugite de omul acesta, care se numește Ioșca Mathe și familia sa. „La noi, în Corund, olăritul și, după cum observați, nu numai olăritul, se bucură de pasiunea majorității populației, nu de azi, de ieri… Eu am învățat olăritul și să modelez lemnul de la părinții mei, iar ei au învățat de la părinții lor, și, tot așa, din tată în fiu…”
Ioșca Mathe e un bărbat solid, plăcut la vorbă, domol în mișcări, acest din urmă fapt împrumutat, mai mult ca sigur, de la meseria de olar. Acestor vase din lut ars el le spune ghivece de flori. Dar ele amintesc de amforele în care anticii țineau vinul și alte bunătăți, obiecte minunate și delicate, ieșite nu doar din mîinile unor meseriași, ci din mîinile unor autentici artiști. La fel, toate aceste obiecte sculptate în lemn, sau chiar și castroanele din lut ars, acestea aduse pentru sătenii de prin satele noastre, toate „mărfurile” expuse aici aduc parfumul unui loc aparte din țara noastră, dar și argumentează meșteșugul ridicat la rang de artă. Cum spuneam, sînt vreo zece ani de cînd Ioșca Mathe și soția sa fac negoț la Bacău, locuiesc, din cîte am înțeles, la „o gazdă”, plecînd acasă la ei doar pentru a aduce obiectele de vînzare. Și am mai înțeles că astfel de obiecte pot fi văzute și cumpărate și din alte piețe din Moldova – Focșani și Galați – acolo ducîndu-le un frate și un cumnat ai domnului Mathe… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns