REPORTER ÎN PIAȚĂ Ce să mai spui…?

Mă întîlnesc, zilele trecute, cu inginerul David Coșa. Nu l-am mai văzut de pe vremea cînd era director la „Pajiști” și avea biroul undeva pe fosta „6 Martie”. Mergeam des la dînsul. Răspundeam, la ziarul la care lucram, de agricultură, iar problema pajiștilor nu era de ocolit. Mai ales că, imediat după ’89, din cele 1.050 hectare, cîte erau cultivate cu astfel de plante în județul Bacău, se desprindeau, aproape zilnic, suprafețe care intrau în proprietatea de drept a foștilor proprietari, iar pajiștile și, implicit, cantitățile de semințe care erau recoltate, scădeau vertiginos. Sigur, la sediul întreprinderii se manifesta destulă îngrijorare, dar acesta era „mersul”, așa cum îmi spunea specialistul David Coșa, iar „mersul” acesta a dus, în cele din urmă, la pulverizarea a ceea ce a fost odată importanta întreprindere amintită și, în consecință, a resurselor de obținere a semințelor de culturi furajere. Acum, cînd m-am întîlnit cu vechea mea cunoștință, am aflat că nu mai e nimic din ceea ce a fost: semințele se cultivă totuși prin țară, sau, mai simplu, sînt obținute din importuri.

Culmea ironiei a fost că întîlnirea mea cu domnul Coșa s-a petrecut în perimetrul Pieții Centrale din Bacău, chiar în dreptul unui magazin pe geamul căruia era afișat un anunț îmbietor: „Vindem semințe de lucernă din Ungaria!” „Da, e mai simplu, mult mai simplu și foarte bănos pentru unii să aducă și să vîndă semințe din import… Noi n-am fost în stare să ocrotim semințele semincere. Ce să mai spui în fața acestei stări de fapt…?” Observația inginerului David Coșa, întemeiată și izvorîtă din sufletul unui om care și-a consacrat mulți ani din viață producțiilor autohtone de semințe de plante furajere, e cît se poate de pertinentă, de realistă. Acesta-i adevărul: s-a distrus mult din ceea ce era bun. Mărfuri similare aduse din alte țări, la prețuri convenabile, au dat și continuă să dea lovituri după lovituri economiei țării. De la îngrășăminte și pînă la semințe, totul se mizează pe profituri obținute mult mai simplu, fără nici un fel de protecție a producției autohtone. Și atunci, vorba amicului meu: ce să mai spui…?” (Eugen VERMAN)