A apărut ceapa verde. Subțire, translucidă, diafană. Lipovenii o vînd, ca de obicei, cu legăturica. Nu vă spun prețul, ca să nu vă indispun și nu mi-am propus acest lucru. Dar dacă stau și mă gîndesc bine, cinci mii legăturica face. Cîtă muncă n-au depus oamenii aceștia, cîte griji cu iarna asta așa de lungă și geroasă! Iar acum, iată, avem ceapă verde. E făcută aici, la noi, nu-i adusă din cele străinătățuri precum varza asta roșie dolofană, sau ardeii ăștia grași de tot, sau prazul ăsta „tras la milimetru” care, spune un băiat care-l vinde, ar fi importat din… Iran. I-am zis băiatului că nu-l cred, iar el mi-a răspuns tot cu o întrebare, că ce mă interesează „chestia” asta cu „importul” ca, pînă la urmă, ca să scape de mine, să mă „informeze” că-i adus de undeva, din lumea asta mare… Revin la ceapa noastră verde. Eu spun că, pe lîngă ghiocel care, prin tradiție, e vestitorul primăverii, și ceapa verde poate să-și „adjudece” aceeași semnificație… Sigur, e o trufanda. Se topește în gură, atît e de fragedă. Eu zic, în ton cu profesorul M., amic de-o viață, că dacă tot cumpărați o legăturică, două sau trei de ceapă verde, să cumpărați și o juma de caș de oaie și o pîine caldă… Sau, dacă nu caș de oaie, atunci cîteva legăturele de ridichi – uitasem să vă spun că au apărut și ridichile de lună, roșii ca o fată mare și fragede la fel – și o salată verde și să faceți o „dresură” cu toate astea și cu ulei și cu oțet de mere… Asta-i primăvară curată! În ce mă privește, ca pensionar ce sînt, aștept să se mai ieftinească, adică să se umple piața de asemenea verdețuri și, după aceea, chiar o să fac o cură de salată. Acum, nu-mi convine… Dar, iată, a apărut și planta aceea verde, verde, care conține mult fier, numită spanac, și care, în ultimii ani, parcă ar purta pantofiori auriți… Cîteva frunze – cinci mii de lei. Și cînd mă gîndesc că acum vreo 15 ani se găsea pe toate drumurile și la prețuri derizorii… Așa că vorba vecinului meu Mardare, prefer să ling o bucată de tablă dacă n-am fier în organism, vorbă aruncată în vînt, desigur, dar vine ea și primăvara adevărată cînd piața va geme de ceapă verde și spanac și salată verde și ridichi și… Dar ce tot spun eu, că, iată, sîntem la început de aprilie… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns