Se apropie Crăciunul și Anul Nou, sărbători de suflet ale românului, iarna s-a înstăpînit de-abinelea, focul duduie în sobele de pe la țară, moșnegii și babele și tinerii și copii se pregătesc de colindat. În Piața mare a Bacăului și-au făcut apariția negustorii de clopoței și de tălăngi, clinchetul lor se amestecă, armonios cu muzica aruncată în aer de chioșcurile în care se vînd casete și alte mijloace moderne de acest fel. În colțul Pieții, un moșneag coborît, parcă, din alte vremuri, cu opinci, suman și căciulă pleoștită pe ochi, zdrăngăne din ditamai clopotele înșirate pe o curea, colindîndu-i pe trecători. Moșul spune că-i din Secuieni, nu știu dacă ai fost pe la noi, prin satul Odobești, mi se adresează, după ce-l ischitesc de unde-i, pe la noi, continuă el, sînt obiceiuri tare frumoase de Crăciun și Anul Nou, chiar, dacă ai putința, vino, că n-o să-ți pară rău, hei oameni, care cumpărați clopoței de la moșu’, numai cu zece mii bucata, n-aveți idee cît îs de folositori, așa zice omul din Odobeștii Secuienilor, unii se opresc, cumpără, la urma urmei ce-s zece mii în ziua de azi, alții se opresc și nu cumpără și-l privesc pe moșneag și-l ascultă cum cîntă el Trei crai de la răsărit, Cu Steaua-au călătorit, sau cum se apucă de urat, aho, aho, copii și frați, S-a sculat mai în an, Bădița Traian, și tot așa…
Stau de vorbă și-l privesc și-l ascult și eu și tare mă mai bucur cît văd că obiceiurile noastre din moși-strămoși nu dispar, ba, din contra, sînt, parcă, și mai puternice, că ele fac parte din ființa noastră, și ele ne amintesc că am fost și noi o dată copii și foarte tineri și am colindat și noi, în fapt de seară, pe la casele cele gospodărești și tare ne-am mai bucurat cînd femeia aceea voinică și roșie la față și bărbatul acela zdravăn au ieșit în pragul casei și ne-au ascultat cu emoție și cu ochii umezi că și ei au fost odată ca noi și totul amintește de anii care s-au dus, ca și moșneagul acesta din satul acela așezat nu prea departe de Bacău care mă invită să vin la el de Sărbători și să văd cu ochii și cu inima mea cît e de frumos acolo…Da, bănuiesc eu că-i tare frumos, însă, acum, în preajma Crăciunului și a Anului Nou, unde nu-i frumos în țara asta a noastră? (Eugen Verman)
Lasă un răspuns