Domnul Medicament poate fi întîlnit, auzit și ascultat zilnic în piață. Aici, el ia forma unei persoane modeste, volubile, cunoscătoare în tot ceea ce înseamnă boală. I-auzi-l:
– Ziceai că nu-ți mai trece durerea de cap? Te-am auzit și ieri plîngîndu-te vecinei mele. Ai încercat cu Antinevralgicul? Bine, atunci încearcă, și vezi că n-o să-ți pară rău, cu cîteva tablete de Nurofen. Ah, ai luat și de-astea? Pune-ți, domnule, niște comprese cu spirt. Nu, nu spirt de pus în vișinată, spirt medicinal, domnule!
– Ei, ce m-a mai durut și pe mine spatele! N-ai idee… Da’ m-am uns cu seu de oaie. He, he… Mi-a și trecut. Să fie cald și să te oblojească nevasta cu ceva gros, de lînă, să țină căldură. Ce să-ți fac?! Dacă umbli la pescuit pe malul bălții, acuma, toamna, cu vîntul ăsta…
– Stomacul, te doare și ăsta? Bea, domnule, o țuică tare! Să vezi cum îți trece mai repede. Știi, amorțește… Ce umbli cu porcăriile astea, Omeran, e cancerigen, domnule, ascultă ce-ți zic eu!
Ăsta e Domnul Medicament, omul care știe totul, orice boală o vindecă, numai să-l asculți cu atenție. E bărbat sau femeie. Între femei, discuțiile sînt mai tăcute, mai misterioase, ca să zic așa. Deși femeile sînt majoritare la făcut cumpărături în piață. Dar bărbații se adună în grupulețe aici, sus, de unde privesc și constată cam tot ce se întîmplă în piață. Au, adică, panorama deplină, cum zice insul acesta puțin adus de spate, bicisnic și autoritar cu ceilalți. „Da, domnule, eu așa m-am făcut sănătos. Mai puțin cu doctorii, mai puțin cu farmaciștii”, explică el convingător. Nu termină bine, și o tuse grăbită îi îneacă glasul, ochii îi lăcrimează, îi șterge cu mîneca hainei, își aprinde o țigară, și continuă pe același ton, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat: „Ia, domnule, ce îți zic eu. O să vezi ce bine o să te simți…”, continuă cu sfaturile. Și, din nou, tusea aceea… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns