„Da, a mai venit peste noi o toamnă. La fix. Chiar de 1 septembrie, vremea a uitat că săptămîni la rînd a fost călduroasă, cu zile caniculare și, deodată, un vînt care ne-a făcut să cam tremurăm, s-a năpustit peste noi, nori negri, amenințători au acoperit cerul, buletinele meteo au și început să anunțe lapoviță și ninsoare pe munți… Ei, dar n-o fi dracul atît de negru…! Trebuie să vină și zile frumoase, că-i abia la început de septembrie, nu mai zic de stilul vechi”. Cam așa gîndește amicul meu Mardare, om trecut de 80 de ani, pe care-l întîlnesc în piața mare a orașului. Are pe el flaneaua aceea din lînă, pe care i-o știu de vreo trei decenii, că sîntem și vecini și-mi zice că vrea să-și pună niște „castraveciori” – cum îi mai alintă! – pentru iarnă, asortați cu morcov și conopidă – „domnule, conopida murată e ceva așa de bun, că aș mînca toată viața!” – și două, trei rădăcini de „viagra românească”, altfel spus țelină, și vreo doi, trei ardei iuți, acolo, că murături fără un pic de iuțeală sînt ceva al naibii de „fad”. Are, îmi zice, un vas din plastic, de 20 litri, că așa se poartă acum, nu mai sînt butoaiele de altădată, plasticul e la putere, în vasul ăsta, pe care l-a cumpărat în anul trecut, va pune murăturile, pe care le va „inaugura” cu o zi înaintea Crăciunului. „Numai de aș ajunge pînă atunci, ar fi păcat să mă car fără să le gust”, îmi mai zice. Piața rîde, acuma, toamna, de bunătăți de sezon. Morcov, țelină, castraveți, gogonele, ardei gras și ardei capia, ardei gogoșari, struguri, roșii, usturoi, pătrunjel, mărar, mere, pere, prune. Cum s-ar zice, tot omul e condamnat la a cumpăra. Numai că, în fața prețurilor, elanurile de a-ți pune, de a avea, acolo, în beci, că mai știi?, elanurile acestea, zic, sînt atenuate dramatic. Față de anul trecut, saltul prețurilor e uluitor, de două și chiar de trei ori mai mari… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns