„Magriful” e o firmă din piața cea mare a Bacăului. E scrisă pe frontispiciul unuia din acele mici și cochete magazine unde vînzătorul îți pune la dispoziție o sumedenie de produse – de la ulei ori zahăr la pastile contra țînțarilor. Vînzătorul care vinde la firma amintită – ciudate denumiri mai au și firmele astea noi înființate după 1989! – se numește Gheorghe Bologa, pe care nu l-aș fi cunoscut după nume dacă o întîmplare nu m-ar fi dus acolo. Dar să vă spun, pe scurt, despre ce e vorba: Mă întorceam acasă de la Biblioteca Județeană, unde fusesem cu treburi, cînd m-am întîlnit cu doamna Elena P., vecină. Era foarte agitată, mai mult fugea, decît mergea spre piață cînd, văzîndu-mă, m-a oprit abia trăgîndu-și sufletul: „Oare să mai recunoască…? Oare să-mi mai dea restul de bani…?” Cum n-am înțeles despre ce voia să-mi zică, am întrebat-o și ea a continuat: „Am cumpărat doi litri de ulei și două kilograme de zahăr, că azi dimineață am luat pensia… Eu așa fac întotdeauna cînd primesc pensia, că-s singură și uleiul și zahărul îmi ajung pentru toată luna… I-am dat vînzătorului o bancnotă de cinci sute de mii și, cu capul în altă parte, eu cred că Dumnezeu mi-a luat mințile, am plecat și abia cînd am ajuns acasă și m-am căutat prin buzunare mi-am amintit că n-am primit restul… Sau, poate, l-am primit și mi l-a furat vreun hoț, că de ăștia nu duce lipsă piața…” „Duceți-vă, totuși, la magazin… S-ar putea ca vînzătorul să fie un om cinstit și să vă înapoieze banii…, bineînțeles, dacă nu vi i-a dat și v-au fost furați…”, așa am îndemnat-o… Să fi trecut un sfert de ora, cînd vecina mi-a telefonat: „Domnule, banii erau acolo, puși la vedere… Omul acela, pe care-l cheamă Bologa, mă aștepta… Am avut senzația că el s-a bucurat mai mult decît mine… E al treilea magazin pe stînga…” Așa am ajuns la domnul Gheorghe Bologa, de la „Magriful”… Al treilea, pe stînga… De fapt, un „chioșc” de unde și eu mi-am făcut, nu o dată, cumpărături. Dar nu știam că-l cheamă, pe acest om roșcovan și simpatic, Gheorghe Bologa, că, mai înainte de a deveni comerciant, a fost muncitor formator la secția „Turnătoria” a marii Întreprinderi Metalurgice din Bacău, că astfel de situații cînd cumpărătorii uită să-și ia restul de bani i se întîmplă destul de des… Da, un om cinstit, mi-am zis, și m-am bucurat că sînt și astfel de oameni… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns