Bătrîna – care zice că-i din Bijghir – și-a așezat, în față, „marfa”: trei pungi cu mălai, vreo patru sau cinci pungi cu fasole pestriță și o găleată în care are pătlăgele și harbuji murați. E tare frig, bătrîna e vînătă la față. Are mîinile aproape înghețate și ochii înlăcrimați. Mă opresc și o întreb de prețuri. Îmi zice că fasolea e 25 de mii punga – fiecare pungă are exact un kilogram, mălaiul – 16 mii punga, o pungă avînd două kilograme, iar murăturile le dă „la vedere”. O mai întreb dacă mai are acasă astfel de produse, iar ea îmi zice că, de fapt, e mîncarea ei și a moșneagului ei, de fiecare zi. „Cu asta trăim, maică… De cînd ne știm… Carnea, mai rar, că nu face bine… Eu așa am ajuns la aproape 80 de ani…”. Așa îmi spune bătrîna, și atunci stau mai mult lîngă masa ei de aici, din piață, că-i aproape singură, mai sînt vreo doi sau trei care s-au încumetat să vină, pe vremnea asta, la Bacău, și aceia vînd verdețuri, adică pătrunjel verde, de seră, și mărar, tot verde, și mai vînd și rădăcinoase, adică morcovi și ridichi mari, negre, de toamnă tîrzie… Bătrîna a lucrat la ea în sat ca îngrijitoare de animale, la „Complex”, unde director era domnul Puiu Mazerschi, da, îl știi, văd, se bucură ea, îți amintești, omul ăsta iubea tare mult animalele sălbatece, noi am crescut la complex un urs și chiar un leu, ții minte leul, da…, da aveam și o droaie de cîini, și paznici care păzeau sutele celea de mii de porci, erau multe animale la complex, acum nu mai e nimic, așa-mi zice bătrîna care și-a dat drumul la gură, și mă invită să-i cumpăr „ceva”, uite ce făină frumoasă de păpușoi am adus, e de cela bun, din tarlaua pe care o am pe malul Siretului, și fasolele astea pestrițe îs bune, îs din anul ăsta, fierb repede, nu mai zic de harbujii ăștia murați, îți plac harbujii murați, nu-i așa…? (Eugen Verman)
Lasă un răspuns