REPORTER ÎN PIAȚĂ Morcovi și fotbal

Eugen VERMAN

– Salut, ce faci…?

– Mă grăbesc… Nevastă-mea face zacuscă și s-a trezit că n-are morcovi… Să cumpăr cinci kile… Da’ tu…?

– Și eu mă grăbesc… Umblu după niște gogoșari… Cică aici, la subsol, unu’ Costică îi vinde cu nouă mii… Ăștia, de aici, de sus, au săltat prețurile la 12 și la 15 mii…

– Ai văzut meciul…?

– Nu mă mai necăji și tu… Mi-au făcut praf noaptea… Hoții…!

– Da’, ai mare dreptate… Hoții… Toți ăia… În frunte cu unealta asta a lor, arbitrul ăla elvețian… Cum zici că-l cheamă, lual-ar dracu de bandit…! Urs și mai cum…?

– Urs Maier, parcă… Sau așa ceva… Să le dea un 11 metri gratuit, să prelungească meciul cu patru minute, da’ ce zic eu patru, că au fost cinci…

– Și cît zici că-i kilul de morcovi…?

– Parcă 12 mii… Văd eu… Mă grăbesc…

– Da’ și ai noștri, omule, e un blestem, ascultă ce-ți zic eu, e un blestem, pierdem tot în ultimul minut…

– Ca și cu norvegienii…

– Să nu poată ține rezultatul… Și ce bine au mai jucat în repriza a doua… Tare aș fi vrut să le-o tragă băieții, mai ales celor 40 de mii de spectatori care ne-au huiduit tot timpul… Cică-s civilizați…

– Dacă Dorinel Munteanu nu bătea cornerul în brațele portarului lor și ar fi trimis mingea la un jucător de-al nostru, în spate, și acela la portarul nostru…

– Știi că ai dreptate… Uite, nu m-am gîndit la aspectul ăsta…

– Păi ai uitat că eu mă pricep la fotbal…? Acu’ cincizeci de ani am jucat la pitici… Nu ți-amintești cum strigai la mine, hai bă, dă în ea, nu te lăsa…! Acum m-am lăsat de tot…

– Da’ avem echipă bună… Păcat… Îi învățam, pe ăia, fotbal la Europene…

Dacă n-au jucat ca lumea acasă… Au pierdut șase puncte… Nordicii ăștia…!

– Las’ că le arătăm noi în preliminariile pentru Mondialul din 2006… Atunci vom avea o echipă și mai bună…

– Cît ziceai că sînt morcovii…? Aoleu, plec, mă pune nevasta pe jar…!

– Așa-ți trebuie…! Ții minte, cînd eram eu la pitici, ce mai țipai la mine…?