Eugen VERMAN
Ca să ajung să-mi iau borș de la domnul Vasile Blaj – unde vînzătoarea, doamna Aurica, mă întîmpină, întotdeauna, cu zîmbetul pe buze – trebuie să ajung… sub piață. Aici e „prăvălia” asta de unde nu numai eu cumpăr produsul atît de iubit și căutat la noi prin Moldova, mai ales, fac stînga, deci, las, tot în stînga, pubelele de gunoi și mă îndrept vertiginos spre ușa cu pricina. Ieri, cînd mai să ajung unde mă trimisese nevastă-mea, era cît pe ce să dea peste mine un „om al pieții”, dar nu un lucrător care se îngrijește de bunul mers al treburilor în acest mare și modern loc unde vine tot băcăuanul, ci unul dintre acei inși care profită, în felul lor, de piață. Aici, la pubelele de gunoi, sînt depozitate tot felul de „resturi” provenite, mai ales, de la producătorii particulari, dar și din unele magazine. Adică, în afara roșiilor stricate, a merelor numai bune de aruncat etc. etc., poți găsi cutii din lemn, cutii din carton – acestea din urmă fiind ținta celor care comercializează, pur și simplu, cartonul, adică îl duc la întreprinderea specializată în colectarea și valorificarea materialelor vechi. Ei bine, insul care era să mă „calce” era tocmai un colector și vînzător de cartoane, un om sărman, la prima vedere, îmbrăcat ca vai de el, nebărbierit și murdar de ai fi zis că a dormit chiar aici, între gunoaie. Nu, n-a dat peste mine, eu am fost cel prevăzător, m-am dat la o parte, omul prinsese „viteză”, avea căruciorul burdușit cu bucăți mari de cartoane și, peste ele, cîteva cutii din lemn. Cînd m-a observat s-a oprit, m-a privit preț de cîteva secunde, apoi s-a așezat pe trotuarul din beton – îi zic „trotuar” deși nu-i, dar nu găsesc acum cuvîntul – și a băgat mîna în buzunarul de la piept. Își scoate pachetul de țigări, gîndesc eu, în timp ce îl privesc cu atenție, dar nu, nu e pachet cu țigări obiectul ăsta pe care tocmai îl scoate din buzunar, e un…nu n-ați ghicit…, e un telefon mobil, cadranul, luminos, strălucește vesel în semiîntunericul de sub piață, insul apasă pe taste și vorbește, nu înțeleg ce, pentru că plec imediat și dau să-mi fac cruce…
Lasă un răspuns