Un anunț, afișat pe un geam al unui magazin alimentar din piața cea mare a urbei noastre, mă face să-mi bată inima mai puternic. „Am primit tîrtiță de curcă”. Atît. Ceea ce mi-a atras atenția, cu deosebire, e pasărea căreia i-a aparținut tîrtița: curca. În sfîrșit, mi-am zis, „Agricola” a repus în producție fermele de creștere a curcilor. Știam că aceste renumite ferme și-au întrerupt activitatea cu cîțiva ani în urmă, fapt care, cel puțin pe mine, m-a șocat. Ca „bătrîn” ziarist am scris nu un articol ci, poate, zeci de articole despre fermele de creștere a curcii. La timpul acela a fost un mare curaj al fostului director al „Avicolei” Bacău, cunoscutul inginer Petru Plăcintă, dar și al întregului corp de ingineri și salariați ai întreprinderii amintite, de a-și asuma răspunderea creșterii, pe cale industrială, a acestor pretențioase păsări. S-au construit laboratoare, hale industriale, s-au adus „materiale biologice” din import – la prețuri foarte mari – și s-a început producția. În satul Brad, din comuna Berești Bistrița, dar și în alte locuri, a început, astfel, o eră glorioasă în viața marii întreprinderi băcăuane despre care a început să se vorbească în toată România, dar și peste hotare. Căci, o mare parte din carnea de curcă a început să-și găsească clienți în multe țări, unele chiar cu tradiție în acest domeniu.
Eu cred că mulți dintre cei care citesc aceste rînduri își amintesc de curcanii aceia uriași, de zeci de kilograme, care erau „dați” și la televizor, de rafturile suprapline ale magazinelor alimentare cu pungi cu piept de curcan, cu pulpe etc, etc. Așa că acum, cînd am citit anunțul de care vă vorbeam mai sus, am intrat în acest magazin cu emoție și cu speranță. Dar, imediat, sentimentele încercate de mine s-au prăbușit la auzul faptului – comunicat de o vînzătoare, de altfel, destul de amabilă – că tîrtița aparține unor curcani din Ungaria vecină și prietenă. Cu gîndul la războiul din Golf, am cumpărat, totuși, două pungi – pe care am plătit aproape o sută de mii, kilogramul costînd 45.000 – pe eticheta cărora am citit, potrivit sfaturilor insistente date de toate televiziunile românești, „Tîrtiță de curcan, congelat, producător Zalabaromfi RT, Ungaria”. Le-am pus în congelatorul de-acasă, unde vor mai poposi pînă după Paști, fără nici o grijă din partea mea, deoarece vor expira tocmai la anul… Nu ascund faptul că tare m-aș bucura ca, între timp, să găsesc în magazin tîrtiță de Bacău. M-aș lipsi, imediat, de cele două pungi cumpărate acum și, cu nostalgia în inimă și elanul patriotic în suflet, le-aș înlocui cu două pungi cu produse autohtone.
(Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns