Eugen VERMAN
E vremea căpșunilor și gospodinele nu mai au liniște gîndindu-se la dulceața și la gemul ce pot face din aceste minunate fructe. Din păcate, piața nu prea are ce oferi. Puținii negustori vînd ori căpșuni de import, aduși – zic ei – din Turcia -, ori căpșuni autohtone, aduse de prin puținele plantații care au rămas – dacă au rămas – sau din cele nou înființate, acestea timide, pe suprafețe mici. Acum, trecînd prin piață și văzînd prețurile – 45 de mii cele de import și 25 – 30 mii cele „locale” – gîndurile mă duc la plantațiile acelea întinse din coasta Bacăului sau de la Tg.Trotuș sau din alte numeroase locuri, unde nu se mai prididea cu culesul și de unde plecau, la export, zeci și zeci de tone și cam tot atîtea pe piețile din țară. După ’89 au dispărut și acestea, parcă un vînt rău, negru, hain, le-a luat și le-a spulberat în cele patru zări… Anul trecut, în vară, am fost și am văzut o plantație în… Canada. Un amic – inginer constructor de avioane, ucrainian, a cărui soție, moldoveancă din Chișinău, e prietenă bună cu fiică-mea – mi-a zis, într-o zi, într-o română destul de știrbă, dacă nu vreau să merg cu el, a doua zi, la cules de căpșuni. I-am răspuns că vreau, am zis asta așa, într-o doară, fiind convins că omul a aruncat și el, așa, o vorbă, dar nu mică mi-a fost mirarea cînd, a doua zi, pe la șase dimineață, m-am trezit că mă sună și-mi zice că într-o jumătate de oră e la mine. M-am îmbrăcat, deci, la repezeală și, peste o jumătate de oră „decolam” cu Buikul său vișiniu spre plantația de care auzisem de la el. La circa 25 de kilometri de Toronto am intrat în plantație, ceva ce nu mai văzusem vreodată. Cît cuprinde privirea, căpșuni pe șpalieri, între rînduri sistem de irigație prin picurare, cîteva fete îmbrăcate în halate albe ne-au întîmpinat, ne-au „notat”, ne-au repartizat într-un sector, după care ne-am apucat de treabă. Culesul nostru era ceva personal, deoarece întreaga cantitate culeasă – cîte o găleată – am luat-o acasă, plătind numai jumătate din preț, pentru că noi o recoltasem. Așa proceda fermierul acela, ca să-și recolteze rapid și, în același timp, să-și valorifice rapid recolta, n-a făcut altceva decît să anunțe în presă că oferă căpșuni la jumătate de preț, condiția fiind ca însăși clienții să-și recolteze produsul. Atunci mi-am amintit de plantațiile noastre dispărute, de prețurile mari care se practică la noi – oferta fiind atît de mică -, de nevolnicia noastră ancestrală.
Lasă un răspuns