Incredibil sau nu, două persoane din țara noastră și-au ales varani drept animale de companie. Reptile ce pot atinge doi metri lungime și vîrsta de peste o sută de ani, varanii sînt considerați urmași direcți ai dinosaurilor. Unul dintre românii proprietari de varani este medicul veterinar băcăuan Gabriel Axinte. „L-am cumpărat în urmă cu doi ani de la cineva din Ungaria și deja a devenit membru al familiei”, ne-a povestit medicul. În vîrstă de opt ani, varanul este carnivor convins: „Mănîncă un cobai viu o dată la două săptămîni și, eventual, ouă de prepeliță sau chiar un deget, dacă nu ești atent”, a explicat veterinarul. Locuința ciudatului animal este un terrariu special amenajat pentru a simula mediul natural, „iar vara îl scot pe iarbă, la soare, să se încălzească. Din cîte am auzit, în Egipt, de unde provine el, aceste vietăți sînt adesea dresate și chiar scoase la plimbare în lesă, așa cum facem noi cu cîinii”, ne-a mai spus Gabriel Axinte.
Întrebat ce va face cu varanul cînd va deveni cu adevărat prea periculos pentru a fi ținut în casă, medicul a rămas senin: „Nu-mi fac probleme că se va face mare curînd, creșterea este mult încetinită de captivitate. La un moment dat, însă, nu-l voi mai putea ține. Atunci îl voi dona unei grădini zoologice, spre exemplu celei de la Tîrgoviște, care mi l-a cerut de nenumărate ori, la schimb cu un pui de crocodil. Deocamdată, îl țin pentru dușmani”, a glumit medicul Axinte.
La ora actuală, în lume trăiesc aproximativ 40 de specii de varan, multe dintre ele veninoase și capabile, la maturitate, să atace și omul: „Aceste animale au în cavitatea bucală o bacterie care infectează rana lăsată de mușcătură, menită să ucidă prada încet, chiar în mai multe zile”, a mai explicat doctorul Axinte. Varanul relativ îmblînzit nu este singurul animal exotic al amedicului băcăuan. Un alt terrariu din casă găzduiește o iguană aproape adultă, cu lungimea de aproape un metru, animal mult mai inofensiv, dar la fel de spectaculos ca apariție. „Sînt foarte atașat de aceste animale și-mi va fi greu să le dau, cînd va sosi timpul. Le-am dat odată unui prieten din Suceava, dar mi s-a făcut dor de ele și le-am cerut înapoi”, ne-a mărturisit, în final, doctorul Gabriel Axinte. (Alin LEANCĂ)
Lasă un răspuns