Resfintirea celei mai vechi biserici din Tirgu Ocna

Toata suflarea din Tirgu Ocna este asteptata sa participe duminica, 16 septembrie, la unul din cele mai importante evenimente religioase ale anului pentru aceasta zona. Dupa mai bine de un deceniu de eforturi sustinute, considerata punct de referinta pe harta pelerinajului la poalele muntilor Berzunti, biserica monument „Buna Vestire” va fi resfintita de IPS Arhiepiscop Ioan al Covasnei si Harghitei si PS Episcop-vicar Ioachim Bacauanul, alaturi de un sobor de preoti.

Sarbatoarea vine dupa o perioada intensa de lucrari de restaurare, realizate incepind cu anul 1996 de preotul paroh Ion Vasile Pantîru, in colaborare cu Ministerul Culturii si Cultelor. Acesta a demarat ample lucrari de conservare, respectiv restaurarea bisericii grav avariata de cutremurul din 1977 si aflata în pericol de prabusire, consolidare exterior si interior, refacerea arhitecturii (acoperis si fatada), refacerea catapetesmei, restaurarea picturii a mobilierului si a icoanelor. Tot duminica, la sfirsitul slujbei, va fi lansata si monografia „Buna Vestire, Raducanu, fosta Manastire Raducanu, 1694; 1763”).

Biserica Buna Vestire este situata in orasul Tg.Ocna, pe strada Raducanu, nr.6, numita si Raducanu. A fost construita in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea de marelele logofat Ion Buhus si un tirgovet bogat „cu multe mori pe apa Slanicului” (dupa cum marturiseste o inscriptie in slavona din 3 dec.1711 de pe o lespede de marmura din pridvorul bisericii). În 1763 marele logofat Radu Racovita, casatorit cu Maria Buhus, a refacut si împodobit, aproape integral, biserica si a reparat zidurile de împrejmuire. El se considera ctitorul acestei biserici, dupa cum spune textul pisaniei de la intrare. De-a lungul timpului, manastirea a trecut prin multe incercari, unele dramatice, începind cu 1821, cind a fost ocupata de un detasament de etersti si devastata de turci, apoi in 1864 în pericol de a deveni cazarma. În primul razboi mondial cladirile anexe au servit drept depozit de munitii si provizii.  Între 1843 si 1853, biserica manastirii este reparata de arhimandritul Procopie, iar din 1890 devine biserica de mir, formind o parohie.

 Biserica a fost pictata la 1763 si din nou la 1811, de zugravul Mihail Paninopol, prin osteneala arhimandritului Metelie. Devastata la 1821 de turci, pictura a fost refacuta in 1850, odata cu catapeteasma de o mare frumusete, din care se mai pastreaza doar o parte din icoane. De asemenea, de valoare deosebita este baldachinul de lemn de deasupra Sfintei Mese, scaunul arhieresc, amvonul si citeva obiecte de cult nedatate, dar foarte vechi. 

 Din cele doua clopote vechi ale bisericii, unul, ce se pastreaza, este turnat la Sfintul Munte Athos si are o inscriptie in limba greaca datata 10 nov. 1810, fiind expus în curtea bisericii. În pridvor, pe peretele din stinga intrarii in pronaos, se gaseste piatra funerara a arhimandritului Procopie (1851).  În exterior, linga peretele sud-estic al bisericii se afla mormintul marelui om politic si scriitor Costache Negri (1812-1876). 

Biserica poseda si un bogat fond de carte veche (mare parte preluat înca de la sfirsitul secolului al XIX-lea de Biblioteca Academiei). Cel ramas numara 53 carti vechi din care 38 carti romanesti si 15 grecesti (carti de cult, secolele XVIII –XIX).  Se mai pastreaza incinta vechii minastiri cu zid de piatra de 5,20 metri înaltime, pe 3 laturi (E-N-V), prevazut cu metereze, un turn cu gang boltit, mare si un al doilea mai mic.

 De asemenea, biserica mai pastreaza, din tezaurul spiritual sacru a fostei manastiri, particele din Sfinte Moaste ale unor sfinti importanti: Sfintul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, Sfintul Mucenic Trifon, Sfintul Mare Mucenic Mina si Sfinta Mucenita Paraschevi.