Responsabilitatea noastra fata de dezumanizarea de linga noi

Dimineata am aflat ca fetita aceea plapinda si firava ca un ingeras, pe care o vedeam aproape zilnic iesind la plimbare cu un catelus, a fost ucisa cu o brutalitate de neimaginat. Puiul acela de om, mereu zimbitor, ce deschidea usa liftului pentru a face loc unui pekinez, pe care il lua in brate sau il certa, asemeni unei mame pe odorul sau, s-a dus la ceruri.

N-a apucat virsta bucuriei de a fi adolescenta, de a-si face un viitor, de a deveni mama, de a povesti, la rindul ei, copiiilor, cum se juca in fata blocului si iubea animalele ce roiau in jurul scarii. Vestea i-a socat pe micutii colegi, prieteni sau vecini cu ea. Pentru ca, in bunatatea si inocenta ei, era iubita nu doar de ceilalti copii, ci si de parintii acestora.

Toti, aflind despre tragedie, au izbucnit in lacrimi. “Copiii stateau in fata televizorului si plingeau, cind au vazut ce s-a petrecut”, mi-a marturisit unul dintre parintii ai carui copii se jucau zilnic cu fetita. Era cuminte, era isteata si de o politete impecabila. A fost un ingeras intrupat in “haina” umana, lasat de Dumnezeu si pentru a te face sa privesti lumea asa cum a creat-o Bunul Dumnezeu.

Dimensiunea satanica a actului criminal comis in aceasta saptamina a Postului Maicii Domnului trebuie sa ne dea tuturor, parinti si copii, de gindit.

Pentru ca a viola si a ucide un copil, un inger al Domnului, depaseste orice dimensiune a intelegerii in plan uman. Ne vedem obligati inca o data sa constientizam gravitatea unor patimi precum necredinta si alcoolul. Si sa vedem ca “demonii alcoolului” nu este o metafora, ci o realitate, ce ne cutremura citeodata pentru a ne da seama de ea. Nu putine sint femeile, tinere sau virstnice, care trec pragul bisericilor, plingind ca sotii ori copii, isi petrec dupa-amiezile si noptile prin circiumi.

Beau pensiile si salariile, dupa care revin acasa, cu mintile intunecate de alcool. Aici, datorita feluritelor nemultumiri inchipuite isi injura consoartele, isi bat copiii, injura si blestema, apoi, se culca. Iar, a doua zi, dimineata, le spun acestora ca habar nu au ce s-a intimplat cu o seara inainte. Ramasi fara bani, fara serviciu, o iau de la capat. Intr-o permanenta goana spre suferinta.

Nu stiu ce-o fi in sufletul celui care a vindut alcool individului care a comis o asemenea fapta. La fel cum nu stiu ce satisfactie au patronii crismelor si bodegilor, in care isi duc veacul zilnic, zeci de bacauani, cheltuind sudoarea fruntii lor si piinea copiilor.

Cum ii vad pe acestia, aproape dezumanizati de acest demon si, totusi, continua sa le vinda mai departe. In putinele momente libere din viata, fie si gindind la aceasta fetita, avem, cu totii, datoria de a ne implica mai mult in viata comunitatii nostre.

De a trage de mineca cu bun simt, pe mosul X sau tinarul Y, cind, intr-un restaurant sau la bodega de linga bloc a baut peste masura. De a-i avertiza, in clipele de luciditate, asupra consecintelor, de a-i ajuta si incuraja sa se lepede de aceasta patima, spre binele lor si al celor de linga ei. Exista in Bacau oameni care, cu greutate, au reusit sa depaseasca patima alcoolului, cu inima si gindul la Dumnezeu, intariti prin rugaciune si, cind a fost cazul, consiliati de specialisti. Trebuie sa luptam, iar cind are loc o asemenea tragedie sa nu uitam, ca undeva, e si vina noastra. A celor care trecem indiferenti pe linga suferintele apropelui. (Preot Constantin GHERASIM)