Nu mulți sînt cei care știu că purtătorul de cuvînt de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău este un bucătar desăvîrșit. Pentru masa de Paște, Claudiu Boangiu vă propune o rețetă inedită, care amintește de Păstorel Teodoreanu:
„Miel… așa cum îmi place mie
Pentru că sînt burlac convins, o pulpă de miel și cîteva coaste, toate bine frăgezite, îmi sînt mult prea îndeajuns pentru toate cele trei lungi zile de Paște. Spre bucuria mea, voi găti singur, adică nu voi avea pe nimeni care să mă „rupă de la mînă” cu remarci filozofice din binecunoscuta gamă: „asta trebuie să o faci musai așa, că iese mai bun”. Rog bucătarii consacrați să se abțină de la a stîmba din nas la cele ce vor citi aici. Îmi asum riscul a ceea ce voi purcede a întocmi. Pentru că am o „garanție a calității” de necombătut. Frații mei mai mici nu au mîncat miel nici de la măicuța, pînă cînd nu le-am dat ghies cu „rețeta” asta atipică. Care va să zică: mai întîi voi proceda la frăgezirea mielului. Să nu mă întrebați ce cantitate din fiecare ingredient voi folosi, pentru că procedez conform străbunei metode ades verificate: „după gustul meu”! În consecință, voi lăcrima tăind atîta ceapă cît să învelesc pulpa și cele cîteva coaste. În culcușul cu ceapă plîngăreață se vor mai strecura o mînă din busuiocul furat de sub perne de fete mari, țîfnosul piper boabe și/sau macinat, căței de usturoi, niscai venin din ardei iute tăiat în rondele subțiri, mărarul afrodisiac tocat mărunt și ceea ce-mi va mai tuna prin minte. Îmi voi desăvîrși opera înțepînd pulpa cu bucățele de costiță fragedă bine afumată și usturoi, pe care le voi scoate după o zi, o zi și jumătate. Toate vor sta scufundate în vin alb sec, într-un vas adînc, acoperit. După o zi, carnea nițel clătită va lua calea fundului de lemn. Carnea se va înțepa cu alte bucăți de usturoi și șunculiță de casă, din cea care a tras fum de lemn adevărat. Pe fundul tăvii se vor pune felii străvezii de șunculiță ce se vor topi în burta cuptorului. Pestea acestea se va întinde un alt pat de ceapa tînără, dar și bătrînă, gros de juma de deget, în care se vor fi amestecat din nou obraznicele condimente mai devreme pomenite și niscai cărnoase ciuperci, ceva rozmarin. Pulpa și coastele se potrivesc cu grijă în ceea ce va deveni, un sos delicios. După gust se poate adăuga și un morcov mic, tăiat mărunt. Totul se învelește apoi cu alte feliuțe subțiri de costiță afumată de porc, nu prea grase și se adaugă apă cît să se scufunde ceapa și ciupercile. După jumătate de oră, timp de 20 – 30 de minute se stropește de două ori cu cîte un pahar plin ochi cu vin alb sec, minunăția pe care o rostogolesc pe cealaltă parte, să nu amorțească. La final arunc o mînă de mărar în sos și las totul în cuptorul cald, închis.
Lasă un răspuns