Rezultate notabile la festivalul de teatru T4T de la Timișoara

Cu o tradiție îndelungată și jurizat anul acesta de actorul George Ivașcu, Festivalul de teatru de la Timișoara, T4T, atrage la fiecare ediție noi trupe de tineri amatori dornici de afirmare și îndrăgostiți de lemnul dur al scenei și de lumina reflectoarelor. T4T-ul (teatru pentru tineri și tineri pentru teatru) a avut loc în vacanța de Paște și a reunit 12 trupe din județele, Piatra-Neamț, Bacău, Timișoara, Brașov, Craiova, trupe care au încercat să demonstreze că pot juca cu profesionalism și că nu au venit doar ca să se distreze. Piesele sunt sută la sută produsul lor, de la alegerea lor și pînă la distribuție și scenografie.
Bacăul nu a lipsit nici el de la această competiție, participînd cu patru trupe: A.C.T., Nobody’s Group (cele cu ceva mai multă experiență) și două înființate anul acesta, Not In The Mood, condusă de Marius Motoca, și trupa lui Radu Cotfas. Iar premiile nu au întârziat să apară, surpriza făcînd-o anul acesta grupul condus de Radu Cotfas, cu o piesă de Cehov („Văduva”): premiul pentru cel mai bun debut, pentru expresivitate și pentru cel mai bun cuplu. Nici trupele vechi nu au rămas fără lauri: A.C.T. a luat un premiu pentru cel mai bun rol secundar (obținut de Mihnea), iar Nobody’s Group a fost recompensată cu un premiu pentru expresivitate (obținut de Răzvan, aflat la primul său rol mai important).
Pretențiile celor din juriu, actori (George Ivașcu) sau studenți la teatru au fost în mare măsură satisfăcute, micii actori, încă elevi, reușind să se ridice la standardele impuse: „Am văzut piese dificile, cum ar fi cele de Eugen Ionescu („Waiting for Godot”, interpretată de Not In The Mood) sau de Cehov, greu de pus în scenă și greu de jucat, duse pînă la capăt cu profesionalism. Nu e prima oară cînd jurizez și de fiecare dată rămîn plăcut impresionat de talentul și seriozitatea acestor tineri, de căldura și avîntul cu care interpretează”, mărturisește unul dintre membrii juriului.
Dincolo de spectacol, de numărul trupelor, de premii și de petrecerea de după, rămîn experiența scenei, incomparabilă și inconfundabilă, emoțiile de dinaintea piesei și lumina orbitoare a reflectoarelor care te desprinde de public și te transpune în altă lume, doar tu și personajul. „Nimic nu se poate compara cu sunetul pașilor pe lemnul tare al scenei sau cu aplauzele de după piesă; iar Timișoara e un oraș superb. Tot ceea ce regret e faptul că la anul voi fi într-a XII-a și voi fi ocupată cu facultatea. Nici nu știți cît de mult te poate maturiza privirea critică a spectatorilor”, ne spune Alina, membră a unei trupe de teatru. (Andreea LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!