Români în lumea largă

– corespondență specială-

Arta de a face bani…

• Logan’s Roadhouse și Fabrica de tablouri!…

Credeam că există, totuși, pe undeva, o limită a surprizelor, că America nu este infinită prin ofertele și obiceiurile sale. Ne înșelam. Cu fiecare zi descoperim noi lucruri care ne deschid alte și alte orizonturi, inedite, surprinzătoare și pline de atractivitate, iată mărturisirea celor doi băcăuani care redescoperă o lume la mai mult de cinci secole de la descoperirea ei. Gheorghe Parascan și Viorica Cocioiu ne oferă, astăzi, alte fațete ale miracolului pe care îl trăiesc de mai bine de patru luni de zile pe pămîntul american.

Atunci cînd ai chef de o ieșire mai puțin neconvențională, nu ai decît să-ți iei mașina și, după ceva drum de mers, dai peste unul dintre localurile „lanțului gastronomic” Logan’s Roadhouse. Cel vizitat de noi, situat undeva în preajma Washingtonului, pe una dintre cele mai circulate autostrăzi, ne-a surprins extrem de plăcut. O atmosferă rustică, un amestec de local de mîna a treia din Europa și saloon-urile vestului sălbatic. Chiar de la intrare ne-au întîmpinat chelnerițe zîmbitoare, dar și un butoi adevărat, plin cu alune. Dar nimic nu avea să ne surprindă mai mult decît faptul că pretutindeni erau mii de coji de alune aruncate pe jos! Un adevărat „covor” ce ne inducea senzația de mizerie crasă, dar plăcută. Simțeam că aici ni se va întîmpla ceva nespus de interesant, ceva neobișnuit ordinii exterioare. Aveam să aflăm: restaurantul mizează pe exotismul unei false dezordini și atmosfera de boschet, îmbinată fericit cu o berărie ca cele pe care le-am mai prins și pe la noi, în zona Bazarului Letea. Și asta, taman în preajma capitalei americane!
Este interesant că americanii, în ciuda unei civilizații avansate, păstrează și opusul acesteia, în expresia unor astfel de restaurante și anticariate. Te întîlnești cu ele în locurile cele mai neașteptate, în clădiri ce par părăsite, neîngrijite, cu o mulțime de obiecte vechi, ruginite, mucegăite, dar pline de amintiri și de istorie americană autentică. Logan’s Roadhouse este amplasat pe malul unei bălți artificiale, la șosea. Este suspendat pe piloni mari de lemn, deasupra apei. Cîteva fîntîni arteziene țîșnesc din apa bălții, iar zeci de rațe ciugulesc cu nesaț alunele aruncate de vizitatori. Dincolo de spațiul de distracție oferit cu generozitate este vorba despre o afacere extrem de profitabilă. Un lanț de peste 120 de astfel de restaurante împresoară Statele Unite, semn că afacerea prosperă.
într-un spațiu de cîteva sute de metri pătrați, la malul unei bălți, suspendată pe piloni, se găsește o lume a dezordinii; o lume reconfortantă și plină de surprize. De la jocurile mecanice, lămpile caracteristice cu iz medieval, frecventele rîsete, urări și semne de adevărată petrecere, la picturile cu bețivi, cîntăreți și dame de companie, la fotografiile sfîrșitului de secol XIX și din perioada interbelică, la chelnerii grăsulii și chelnerițele simpatice, toate dau ceasul fericirii în atmosfera bunului gust rustic.
Pentru că, de fapt, serbam și noi două onomastici, ne-am răsfățat cu bunătăți din vestul sălbatic: salate cu ouă și ceapă, roșii, ciuperci, fleici uriașe groase de două degete, crenvurști și nelipsiții hot-dog’s, cupe uriașe de beri aruncate pe masa neîncăpătoare, pe care domneau cutiile cu alune. La rîndul nostru, nu am rămas datori și ne-am pus mintea mîncînd în disperare alune și aruncînd pe jos cojile, așa cum cere civilizația locului. Ei bine, făcînd astfel de
lucruri simți pentru o clipă că ești stăpîn pe lumea asta. Ce minte diabolică să exploatezi constructiv dezordinea umană! Cîteva sute de scînduri și cîteva zeci de butuci, mii de cuie și multă, multă dezordine te pot îmbogăți într-o lume în care nevoia plăcerii și a recreerii este atît de vînată. Și, pentru că ziua nu se putea termina brusc, printr-o întoarcere la realitate, am făcut încă o vizită în portul Alexandriei, pe malul Potomacului, acolo unde căpitanii vaselor de plăcere încă mai poartă bărbi albe, iar milionarii stau la o berică pe puntea ambarcațiilor personale, superbe iahturi făcute să reziste mărilor și oceanelor. Seara, luminile s-au aprins – apariții stranii – printre pontoane și trecători. Fluxul tocmai atingea un maxim de valuri. Apa aproape spăla bordura trotuarelor!
La mai bine de 200 – 300 de metri depărtare de port, pe străzile Alexandriei, cafenelele, dughenele, galeriile și cluburile au, lîngă intrări, săculeți cu nisip pentru cazul inundării de către apele Potomacului. Atmosfera portului, fantastică: un celebru cîntăreț la pahare culegea aplauze pentru uimitorul concert oferit trecătorilor. Coșulețul lui era plin cu bancnote de un dolar. Ceilalți actori – comedianți, cîntăreți ce-și cîștigă existența prin spectacole stradale -, își priveau cu nostalgie mărunțișul din pălării.
Alexandria, o minune a lumii americane: ape clipocind fericite,
ambarcații de sute de mii de dolari, o atmosferă europeană, zeci de cafenele și mici restaurante cu mese pe trotuare. O înghesuială cum rar întîlnești în perioada sărbătorilor. Aici, lumea mi se pare mai naturală, mai strîns legată de spiritul parizian. Poate și pentru că aici întîlnești nespus de mulți ruși, polonezi, europeni în general. Un singur lucru m-a întristat în tot acest mirific univers: chiar pe malul Potomacului, în mijlocul spațiului portuar, domnește o imensă clădire cu trei nivele, un adevărat palat în stil american; este una dintre cele mai mari și mai prospere fabrici de pictură! Piața statelor americane limitrofe Washingtonului este, realmente, cucerită de industria picturii născută la comandă și bazată pe mii de reproduceri făcute la normă. De cîte ori am privit această clădire m-am simțit în plus, exclus dintr-o lume în care pictura originală a trecut pe locul secund. Pictorii ruși, artiști din școala moscovită, dețin aici puterea artistică. Evident, piața de artă americană este generoasă, dar intrușii nu prea au ce căuta. Dar nu-i nimic! La orizont se prefigurează o călătorie spre New-York. Ni se tot spune că acesta este o adevărată capitală a artei avangardiste americane. Acolo vom întîlni, cumva, mediul artistic de acasă. Se pare, însă, că înainte de toate trebuie să ai grijă de bagaje, de poșetă, de portmoneu. Altfel, ți se poate întîmpla ca în piața centrală de acasă!

Din Washington, pentru „Ziarul de Bacău”, Gheorghe Parascan tri pătrați, la malul unei bălți, suspendată pe piloni, se găsește o lume a dezordinii

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!