România altfel!

Luni, mai pe seară, după ce BNR a redus dobânda de referință cu 0,5 puncte procentuale (la 4,50 la sută!), un prieten m-a abordat plin de optimism: „De mâine ne împrumutăm cu dobânzi mici, mici de tot!”. Spusele lui mi s-au părut a fi bancul zilei! Într-o țară normală, cu o economie predictibilă, unde sistemul merge „ca la carte”, ar exista o legătură directă între reducerea dobânzii de referință și cămătăreala cu ștaif din băncile de pe la noi. Numai că România este altfel!

A încercat profesorul Lucian Boia să găsească un răspuns la întrebarea „De ce este România altfel?”, însă eseul atât de „marketizat” a eșuat într-o simpatică bârfă la capăt de lume. România este altfel pentru că românilor le place să fie altfel: refuză regulile sociale stricte, totul „se aranjează”, când avem o problemă „ne înțelegem noi cumva”, iar dacă în final iese o mare bulibășeală atunci bem de supărare și facem haz de necaz. După primul an de domnie, Carol I, întrebat de Brătianu ce părere are despre Țară și popor, a avut cuvinte doar de laudă, numai că – s-a plâns el – „prea multă bășcălie!”… Săracul neamț nu putea să înțeleagă de ce ne plac atât de mult haosul, absența regulilor, improvizația…

După mai bine de un secol, România a rămas tot altfel. Este țara în care se inventează taxe și impozite până peste limita suportabilului. Am ajuns în situația în care mai bine nu muncești! Din efortul propriu, după ce achiți toate dările, după ce plătești utilitățile și materialele necesare activității desfășurate rămâi cu puțin peste indemnizația de șomaj sau ajutorul social. Păi nu e păcat să-ți tocești pingelele la serviciu, să plătești naveta, să cumperi zilnic un pachet de mâncare?! Din nevoi electorale, politicienii cresc periodic ajutorul social, inventează scutiri și reduceri pentru cei fără ocupație, iar de ajungi la spital, cu sau fără plata asigurărilor medicale, tot de infernul din saloanele de stat dai… R

omânia nu are un sistem logic pentru ajutorarea celor care într-adevăr au nevoie de sprijinul societății. Degeaba vorbim despre creștere economică dacă în buzunarele oamenilor nu se adună niscaiva bani. Ce logică are statistica privind scăderea inflației, când orice cumpărător vede că prețurile la raft cresc de la o zi la alta?! Reducerea dobânzii de referință a fost motivată – printre altele – și de reducerea inflației. Unde? Când? Poate doar pe hârtie… Discutam cu cineva din conducerea unei bănci și îl felicitam pentru profitul raportat la șase luni. Mi-a zâmbit trist: „Sunt bani doar pe hârtie. Dacă am vrea să-i transformăm în lichidități ar fi imposibil.” Probabil că și la nivel național creșterea economică este tot „pe hârtie”. După cum spunea marele matematician Grigore C. Moisil, „statistica este simplă: eu mănânc doi pui, dumneata faci foamea, dar pe medie fiecare ne-am înfruptat cu câte un pui!”…

Aștept ziua când vom ieși de sub blestemul lui Maiorescu: formele fără fond de care ne lăsăm hipnotizați, ignorând realitatea găunoasă, plină de probleme sociale și economice pe care le tratăm cu vechea bășcălie românească. Hazul este posibil doar atunci când necazul este suportabil.
Ștefan RADU