Sarbatoarea Craciunului a golit rafturile magazinelor alimentare si a
imputinat simtitor numarul godacilor de prin curtile taranilor. Avem,
prin traditie, una dintre cele mai bogate si mai grase mese pentru
aceasta sarbatoare. Friptura de porc, cirnati, afumatura cit incape,
rasol, piftie, chisca, cighir, singerete, toba, sarmale, varza calita cu
ciolan, placinte, turte, cozonac (sigur mi-au mai scapat citeva
bunatati), toate stropite cu vin – fiert sau rece – si tuica ori palinca. Ne
„dregem”, dupa festin, cu ciorbe (sau borsuri) de porc, ciocanele,
vacuta, pui, peste sau de burta. Spunem ca sintem saraci, dar ce
am vazut in magzine si piete in zilele de dinaintea sarbatorii
contrazice aiasta afirmatie!
Am citit, de curiozitate, articole despre masa traditionala de Craciun
la alte popoare. Frantujii, in functie de regiune, se infrupta fie cu
gisca, fie cu curcan, fie cu stridii si pate din ficat de rata indopata,
dar si cu salate, fructe si brinzeturi. Englezii se dau la curcan cu
castane, rata coapta si budinca de prune, spaniolii se bucura la
peste cu cartofi, fructe uscate si varza rosie, suedezii dau iama in
sunca, peste si fasole, cubanezii sint fideli fripturi de porc cu orez si
plante facute piure, iar exoticii jamaicani asculta raggae si se
delecteaza cu orez, pui, vita, capra picanta si, mai rar, cu carne de
porc. La prajituri poftim toti, indiferent de natie.
Trebuie sa aduni bucate traditionale puse pe mesele mai multor
popoare pentru a egala in calorii si grasimi festinul romanului. Cind
esti ghiftuit, totul pare mai frumos! La indigestie sa se gindeasca
altii!
Lasă un răspuns