Românii și proiectul european (II)

Alexandru LĂZESCU

Felul în care România, în ansamblu, nu doar guvernanții, clasa
politică, ci societatea românească în general, se raportează la
Uniunea Europeană e adesea dezarmant de schematic și simplist.
Se vorbește lemnos și idilic despre Europa, despre poziții europene
comune, despre standarde europene. Dogma europeană ca
argument suprem e folosită obsesiv de un gen de pseudo-elită
„europenistă” în curs de coagulare, constituită din politicieni, experți
și oameni din administrație. Discuțiile tehnice despre lucruri, altfel
deloc lipsite de importanță, precum taxa de primă înmatriculare,
standardele de mediu sau sistemul informațional pentru subvențiile
comunitare din agricultură, dau senzația că în România se discută
mult despre Europa.

Ceea ce e doar parțial adevărat. La fel cum nu există o viziune
națională coerentă privind direcțiile strategice de dezvoltare a
României, nu există nici un punct de vedere românesc asupra
proiectului european. Nu e vorba de puzderia de directive și
reglementări emise la Bruxelles și de discuțiile privind absorbția
fondurilor structurale, ci de chestiunile cu adevărat fundamentale:
vrem o adâncire a integrării politice a Uniunii, cu un transfer
important de autoritate către Bruxelles, sau doar un spațiu
comunitar în care statele naționale să rămână actorii principali, e
bine ca UE să se extindă sau nu în continuare și cum trebuie să-și
definească în viitor strategia de securitate, separat sau în strânsă
relație cu America, și, din această perspectivă, cum ar urma să se
raporteze la Rusia, China, la India chiar, în economia jocului
influențelor globale aflat în rapidă schimbare?

Astfel de dezbateri lipsesc cu desăvârșire, iar vina nu e doar a
clasei politice, ci și a elitelor intelectuale și academice care, cel
puțin deocamdată, se complac într-o stare de pasivitate provincială,
așteptând soluții livrate de-a gata din exterior. Mulți vor respinge
probabil acest gen de argumente, spunând că, oricum, capacitatea
României de a influența astfel de decizii fundamentale e extrem de
scăzută. Deloc adevărat. Putem să ne construim, de exemplu, un
sistem de alianțe în interiorul Uniunii Europene, pentru a ne
promova punctele de vedere. Evident, cu condiția să le fi formulat
mai întâi. Altfel, vom regreta cu siguranță mai târziu, când jocurile
vor fi deja de mult făcute, absența noastră de la o dezbatere
esențială pentru societatea românească.
spinge
probabil acest gen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!