• Vasile Sterpu a făcut o pasiune din cultivarea tomatelor • el are trei solarii în care roșiile cresc cît pepenii • multe dintre ele au peste un kilogram • „regina” este o roșie de un kilogram și jumătate
Vasile Sterpu are 58 de ani și locuiește în cartierul CFR din Bacău. Timp de 12 ani a fost profesor de biologie la Horgești, apoi a lucrat la Protecția Plantelor, ca șef de bază la Filipești. După pensionare, nea Vichi, cum îi spun prietenii, s-a pus serios pe treabă. Mai ales că omul are un hobby: creșterea tomatelor.
Casa de pe strada Independenței este înconjurată de trei solarii. Simple, din nailon. Unul este mai mic și mai arătos. Cînd le vezi din stradă, nici nu îți imaginezi ce minunății de roșii cresc acolo.
Intrăm în curtea casei. La poartă ne întîmpină doi cățeluși și nea Vichi. Este în costumația de serviciu. Printe ușile deschise ale solariilor zărim mîndrețele de roșii. Unele sînt mici și adunate în ciorchine, ca niște cireșe. Altele sînt rotunde, ca niște mingi de tenis, unele sînt alungite ca niște coarne, de zici că sînt ardei Kapia. Roșiile sînt din speciile Mormande, Monte Carlo, Sardinia, Cireșe, Scatolone, Roma și Matina. Plicurile cu semnințe i-au fost trimise din Italia de fiica lui. „Cele mai frumoase sînt roșiile denumite inimă de bou. Sînt mîndria mea”, spune omul și ne invită să vedem legume atît de frumoase, de-ți lasă gura apă.
Vasile Sterpu ne conduce prin solarii. „Veniți, veniți că aveți ce vedea!”, ne îmbie el. Intrăm. Aliniate ca niște soldați stau roșiile inimă de bou. Unele sînt coapte, altele abia au dat în pîrg, iar altele sînt încă la stadiu de gogonele. Toate sînt foarte mari. Unele au peste un kilogram. Rămînem consternați pentru că, sincer, nu am mai văzut asemenea roșii. Dar surprizele abia încep. La capăt de rînd este mîndria lui nea Vichi. O roșie gigantică, încă necopată, de parcă Dumnezeu ar fi adunat în ea întreaga sevă a pămîntului. Parcă ar fi o căpșună uriașă. Nea Vichi ne spune că are un kilogram și jumătate, lucru care o face regina declarată a roșiilor din județ. Lîngă ea, pe tulpină, mai sînt alte roșii, dar mici și pricăjite. Zici că sînt la concurență și că tot ce își doresc este să își ajungă din urmă surata.
Vasile Sterpu ne spune că, din cîte știe el, roșia în cauză are origini bulgărești, dar de la specialiști am aflat că ea este 100% românească, din județul Galați. Pasiunea lui nea Vichi pentru cultivarea tomatelor datează de mai bine de 20 de ani, dar temeinic s-a apucat să le cultive de acum 12 ani, cînd și-a amenajat și primul solar. „La creșterea lor nu folosesc decît îngrășăminte naturale, mraniță, și le le tratez preventiv doar cu fungicide, pe post de antibiotic. Pentru a avea mai mult spațiu am dărîmat magazia și în locul ei am amenajat alte solarii. Acum am 140 de metri pătrați. Aș putea să le fac mai mari, însă ar trebui să le las singure pe tulpină, dar, cînd le văd pe toate așa frumoase, nu mă îndur să le rup. În fiecare zi vorbesc cu ele, de mi s-a dus buhul și printre vecini. Au zis că nu sînt sănătos, dar eu văd că altfel se dezvoltă cînd se vorbește cu ele și sînt tratate cu dragoste”, ne mai povestește nea Vichi.
În 20 de ani, Vasile Sterpu a experimentat peste 18 soiuri, dar s-a oprit la opt, pentru că au valoare economică și gust bun. Anual el are o producție de o tonă și jumătate, iar din majoritatea face suc de roșii. Toată producția este destinată consumului propriu și nimic nu scoate pe piață. Îngrijirea roșiilor presupune pentru agricultorul din cartierul CFR un întreg ritual. El strînge semințele și le selectează, pentru că toate trebuie să aibă aceeași mărime și să nu prezinte semne de boală. De la patru kilograme de roșii „inima boului” a reușit să strîngă 200 de semințe viabile. Semințele sînt semănate la începutul lunii februarie, în lădițe de lemn, și ținute la căldură, în casă. La jumătatea lunii februarie, acestea sînt trecute în solarul unde are și o sobă. Răsadurile sînt mutate în pămîntul din solar între întîi și 10 aprilie, cînd au deja 30 de centimetri. Săptămînal sînt prășite, copilite și palisate cînd este nevoie. Udatul se face doar cu apă caldă, indiferent de anotimp.
Vasile Sterpu nu-și dorește decît să realizeze pentru roșiile lui o seră așa cum a văzut la televizor, în Olanda: placată cu gresie, dotată cu aparate de climatizare și instalații de irigat automate și în care să cînte muzica. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns