• după patru ani de stagnare, la Răcătău s-a lucrat pe singurul șantier arheologic din județ susținut cu fonduri de la Ministerul Culturii • cele 50 de milioane de lei primite s-au dovedit în cele din urmă suficiente • o echipă formată din trei arheologi și mai mulți săteni au lucrat pînă duminică 15 septembrie pentru a scoate la lumină cel de-al cincilea și cel mai mare tumul din zonă și ultimul din cunoscuta cetate dacică • obiecte din aur, zale de fier, vîrfuri de săgeți, vase de ofrande, sînt cîteva din descoperile făcute de istorici
O echipă de trei arheologi, formată din profesorul Vasile Ursache, directorul Muzeului Județean de Istorie din Roman, Lăcrămioara Istina de la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” din Bacău, și Cristinel Plantos de la Alba Iulia au lucrat timp de cinci săptămîni pe șantierul arhelogic de Răcătău (Tamasidava). Șantierul, situat undeva la cîteva sute de metri de celebra așezare geto-dacă descoperită în urmă cu peste 30 de ani de arheologul Viorel Căpitanu, a fost început în anul 1998, însă lucrările au fost sistate din lipsă de fonduri. Anul acesta, în luna august, munca în echipă s-a reluat, în absenta lui Viorel Căpitanu și a profesorului Mihalache Brudiu, de la la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, doi dintre cei trei care au început săpăturile în urmă cu patru ani.
Chiar și așa, noua echipă a reușit, ajutată de 18 muncitori aduși din sat, să dea la iveală ultimul tumul din zonă. Lucrările au început cu destulă rezervă, dat fiind că, încă din 1998, istoricii au observat că mormîntul, acoperit cu o movilă de pămînt, a fost jefuit. Lăcrămioara Istina, a sosit ieri de la șantier direct la Muzeul de Istorie din Bacău, pentru a inventaria și a analiza descoperirile de la Răcătău. „Am reușit să recuperăm o parte din inventarul tumulului, ne-a spus muzeograful. Este cel de-al cincilea tumul de la Răcătău, cel mai mare dintre toate. El reprezintă mormîntul unui războinic important din zonă, dat fiind că dimensiunile sînt impresionante, iar pămîntul cu care a fost acoperit mormîntul a fost adus tocmai din vale, de la cetate”.
Acum, cînd totul s-a încheiat, lucrurile par în regulă. Însă pentru arheologi n-a fost nici pe departe așa. „Am săpat la o adîncime de patru metri și toate straturile erau aproape goale, din cauza jafului. Cîteva rămășite, constînd în bucăți de vase și vîrfuri de săgeți, a fost tot ce am găsit”, a povestit ea. Într-una dintre zile, s-a observat o pată de pămînt și atunci s-a început un șanț nou. „Așa am descoperit un culoar de intrare, scăpat ori ignorat de jefuitori, și am putut să dăm la iveală cîteva vestigii ale istorie antice, a spus Lăcrămioara Istina. Săpăturile din culoar, efectuate cu grijă, ne-au ajutat să scoatem la lumină mărturii semnificative din perioada geto-dacă. Am dat la iveală obiecte din aur care însoțeau alte obiecte de fier aparținînd răboinicului respectiv, o cataramă din fier îmbrăcată în prețiosul metal, fragmente de zale, o fructieră întreagă, 70 de vîrfuri de săgeți, vase de ofrandă”.
Pînă la inventarierea tuturor pieselor descoperite la Răcătău și concluziile finale, șantierul arheologic de la „movila lui Stan”, cum se spune acelui loc, s-a dovedit a fi un succes pentru arheologia băcăuană, și o „investiție rentabilă” pentru Ministerul Culturii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns