Boboci și absolvenți de la Colegiul Național „Gheroghe Vrănceanu”, cu mic cu mare, s-au strîns miercurea trecută în curtea liceului, s-au așezat în vestitul careu și au așteptat nerăbdători să fie premiați.
Terenul de sport s-a transformat într-un adevărat podium de prezentare pentru fete, fiecare dintre ele etalînd ținuta achiziționată special pentru acest eveniment. Și dacă vreți să știți ce se poartă, vă spun eu, în calitate de martor participant: culori țipătoare, haine cît mai puține și zîmbete împărțite în dreapta și-n stînga.
Domnii și doamnele diriginte s-au lăsat un pic așteptați, iar soarele i-a cam necăjit pe vrînceni, dar au rezistat cu stoicism, fiindcă nimic nu se compară cu momentul în care ești răsplătit, chiar și cu o diplomă. Discursul profesorilor nu a fost atît de lung, cum ne așteptăm: ne-au urat „vacanță plăcuta”, ne-au sfătuit să profităm cît mai mult de aceste trei luni de libertate și să ne distrăm. Au fost însă și alții care au sugerat că o lectură a noilor manuale nu ar strica.
Atmosfera, totuși, nu a mai fost la fel: fără îmbrățișări lungi și fără promisiunea că „ne vom vedea de cel putin zece ori vara asta”. Poate din cauză că mai erau două zile pînă școala își închidea porțile.
Vă veți întreba de ce e un eveniment atît de important, că doar se organizează la fiecare liceu. Pentru că a fost cel care a deschis seria „premianților” și pentru că „Vrănceanu” a revenit la normalitate. Dacă în alți ani festivitatea de premiere avea loc odată cu începerea școlii, deci toamna, anul acesta „bobocii s-au numărat” vara (contrar proverbului).
Și asta nu din cauză că direcțiunea s-ar fi săturat de „anormalitate”, ci pentru că și absolvenții clasei a 12-a (cei care dau astăzi prima proba a „examenului de maturitate”). Sa primească ultima dovadă ca au fost liceeni, diploma. În cazul lor, despărțirea, atît de colegi, cît și de profesori, a fost mai grea, era singura zi în care mai formau un colectiv, colectivul claselor a 12-a, pe care sigur nu o vor uita niciodată.
Și cu asta, s-a terminat, în sfîrșit școala… (Andreea LUPU)
Lasă un răspuns