C1, C2…..Cn – creditul obținut, de obicei maxim, în limita plafonului
t1, t2…….t • – datele la care s-au acordat credite
D1, D2….Dn- dobînzile acumulate de creditele acordate
Precizări:
– Uneori, din creditul obținut de o nouă societate nu se mai acopereau dobînzile, ci garanțiile la alte credite. Practic, un credit era garantat sau stins de un alt credit
– Aceste credite erau solicitate și aprobate în aceeași zi sau într-o perioadă relativ scurtă. Important era să se găsească o societate nouă, pe care să se ia împrumutul
Ce este „suveica”
Cazul Băncii Transilvania este unul clasic, în care s-a folosit metoda de înșelăciune cunoscută sub denumirea de „suveică”. Metoda este pe cîte de simplă, pe atît de ingenioasă și cuprinde mai multe etape. Prima etapă constă în înființarea unui număr cît mai mare de firme. Pe numele fiecăreia s-a solicitat un împrumut în bancă, de ordinul miliardelor de lei, împrumut care a fost dat, în condițiile știute, cu acordul angajaților băncii. O parte dintre acești bani erau folosiți de respectivul patron în scopuri personale, chiar cămătărie, în timp ce „grosul” sumei era virat într-o altă bancă, pe numele unei societăți „curate”. Pentru a achita ratele și dobînzile la creditele acordate de Banca Transilvania, patronul sau patronii firmelor care au obținut creditele inițiale, au apelat la alte persoane, pe numele cărora au înființat alte firme, care la rîndul lor au obținut credite de miliarde. Odată puse bazele, totul s-a derulat în virtutea inerției, ca o suveică. Așa se explică numărul mare de firme, peste 130, care au fost implicate în fraudarea Sucursalei Bacău a Băncii Transilvania. În condițiile în care nici unul dintre patronii arestați nu a făcut nici o investiție majoră din creditele acordate, este aproape o certitudine că mare parte dintre bani a fost depusă la o altă bancă, în contul unei firme care efectuează activități comerciale legale și al cărui administrator este cu totul altcineva decît cel care a primit credit de la Banca Transilvania. (Fl. C.)
Lasă un răspuns