„Să ajungi la Jocurile Olimpice este cel mai mare lucru pentru un sportiv!”

• spune Doina Melinte, fostă campioană olimpică și actuală ocupantă a postului de director la Direcția pentru Sport a Județului Bacău

Medalii peste medalii, în special în competiții naționale, au ajuns să atîrne la gîtul sportivilor din județul Bacău anul trecut. Meritele aparțin sportivilor și antrenorilor de la Sport Club Bacău, Știința Bacău, Clubul Sportiv Municipal Onești, Clubul Sportiv Școlar Bacău, Clubul Sportiv Școlar Onești etc. Direcția pentru Sport a Județului Bacău este responsabilă, în parte, de succesele și insuccesele băcăuane, în materie de sport. Doina Melinte, director al DSJ Bacău, se declară mulțumită de rezultatele din 2003.

– A fost 2003 pe măsura așteptărilor?

– A fost un an foarte bun, cu peste 250 de medalii la „naționale” dar și cu o serie de mari performanțe în competițiile internaționale. Bucuria mea cea mai mare este că avem deja un procent consistent între sportivii români calificați la Jocurile Olimpice de la Atena din acest an. Ca număr, la începutul anului, aveam 12, dar înclin să cred că ne vom apropia de 20. Vor mai fi competiții la care se pot realiza baremurile de participare la Olimpiadă.

– Cam la ce discipline vă referiți?

– În primul rînd la box, Campionatele Europene urmînd să decidă pe cine vom mai avea la Olimpiadă. Asta nu înseamnă că gimnastica sau atletismul, sportul pe care l-am practicat și eu, sînt mai prejos.

– Ce importanță are pentru un sportiv participarea la Jocurile Olimpice?

– Să ajungi la Jocurile Olimpice este cel mai mare lucru, pe plan profesional. Dacă mai vii și cu medalii înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuie. Pînă la Olimpiadă mai este, însă, mult de muncit, dacă vrei să ai și rezultate.

– Ce noutăți aveți despre olimpicii băcăuani?

– Am luat legătura cu majoritatea dintre ei și știu că se află în pregătire, la loturile naționale, pe banii federațiilor și ai Comitetului Olimpic Român.

– Apropo de COR, care mai este situația Mihaelei Melinte în ce privește participarea la Jocurile Olimpice?

– Deocamdată este incertă, așa cum este de mult timp.

– Care este „viziunea” dumneavoastră?

– Trebuie să ne supunem hotărîrii Comitetului Olimpic Internațional. Noi nu vrem să ne abatem de la reguli și sper din tot sufletul ca Mihaela să concureze la Atena. Din păcate, ea a pierdut foarte mult din timpul de pregătire din cauza operației la genunchi și a acidentelor. A făcut o pauză cam mare pe care o poate contracara doar prin voință.

– Așadar, mizați pe ea la Olimpiadă, ca pretendentă la medalie.

– Nu doar pe ea, ci și pe Monica Roșu, cu echipa de gimnastică a României, pe Eusebiu Diaconu la lupte, pe Constantin Bejenaru la box, pe Cristina Maftei și Sebastian Dogariu la haltere, Simona Păduraru la înot, Sergiu Ursu, Ion Vieru și chiar Mariana Solomon, la atletism.

– Ce vă doriți să aveți mai mult și mai mult în 2004?

– În primul rînd sănătate, realizări din toate punctele de vedere și puterea de a rezolva și de a trece peste toate. Am convingerea, așa cum am avut-o și în carieră, că un sportiv este obișnuit să muncească și să se sacrifice. (Marius AMBROZIE)