O sa incep cu o chestie clasica. Poate plictisitoare, dar necesara.
Cele trei puteri ale Statului sint puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca. Cele trei, in mod obligatoriu, trebuie sa fie separate intr-un stat democratic modern. Adica, puterea legislativa, reprezentata prin Parlament, nu se amesteca in treburile Justitiei sau ale Guvernului. Justitia nu are treaba cu legiferarea si Guvernul iar Guvernul, adica puterea executiva nu trebuie sa se amestece in Justitie si nu trebuie sa dea legi.
Desigur, in România treaba asta cu separarea puterilor in stat este facultativa.
Guvernul a devenit principalul legiuitor. Si nu este vorba despre Ordonantele de Urgenta (pe care, teoretic, are voie sa le dea doar in situatii speciale, pe timpul vacantei parlamentare). Si nici de faptul ca, avind drept de initiativa legislativa, trimite in Parlament legi pe banda rulanta.
Este vorba de “celebrele” Coduri. Codul Penal si Codul civil. Care sint pline de prostii si reprezinta o legiferare a incalcarii drepturilor civile. Si care nu au fost dezbatute public, nu au studiu de impact si nici nu vor fi dezbatute in Parlament, pentru ca Executivul isi va asuma raspunderea pentru ele.
Ce inseamna asumarea raspunderii? Inseamna ca se duce Guvernul in Parlament si spune: am astea doua legi de adoptat, garantez pentru ele ca sint necesare si bune pentru tara, daca nu va convin, puteti vota impotriva si daca votul trece, Guvernul cade.
Sa-i spuna lu’ Mutu cineva ca, avind o asemenea majoritate in Parlament, Guvernul o sa cada.
In principiu, este o procedura aproape legala. Insa, daca tot trec ordonantele si legile asa, de ce nu se desfiinteaza Parlamentul?
Lasă un răspuns