Să fim sobri!

Capitalul de imagine

Sfîrșitul acestui an a fost marcat de evenimente ce au pus în evidență trăsăturile și formele de manifestare ale democrației românești. Dintre acestea, un loc aparte l-a ocupat revoluția din decembrie ’89, pe care atunci, în urmă cu 16 ani, am urmărit-o în direct – la televiziune, sau am trăit-o pe viu – în fața Prefecturii din Bacău. Imediat au apărut „noii aleși”, dintre cei care s-au grăbit să se împingă unul pe altul pe culoarele instituției ce intra în lumea democratică. Cine erau aceștia? Unii erau oameni de bună credință. Tocmai aceștia nu au rezistat presiunilor și mașinațiunilor de tot felul. I-au demolat, devorat sau tăvălit în noroi „băieții” cu palmares în lumea interlopă. Apoi, a început drumul pavat cu bune intenții al democrației. Clasa muncitoare a fost oprită din drumul său spre… Paradis. întreprinderi cu vechi tradiții, unele dintre ele cunoscute în întreaga lume pentru produsele lor, s-au transformat în ruine, pe acoperișurile unora crescînd chiar copaci. Muncitori și maiștri cu experiență, ingineri, s-au confruntat cu situații despre care doar citiseră, sau auziseră pînă atunci: șomajul de masă. Așa-zisele greve sau revolte spontane erau, de fapt, controlate și dirijate de noii guvernanți pentru a-și crește capitalul de imagine. Agricultura, distrusă, fărîmițată și subfinanțată, a fost expediată în plin Ev mediu. S-au desființat marile plantații pomicole și viticole, județul nostru fiind unul din marii perdanți la aceste capitole. Cooperația meșteșugărească a fost condamnată, la rîndu-i, de politicile „novatoare” ale celor care au accedat la putere. Sănătatea, învățămîntul, cultura, au urmat aceeași cale a declinului, în schimb au apărut ca ciupercile după ploaie tot felul de universități înființate după acte normative care reglementau, de fapt, activitățile comerciale!
Aceste imagini s-au perpetuat, însoțindu-ne existența chiar și pe parcursul acestui an pe care, iată, ne pregătim să-l încheiem. Ce ne-am dorit, ce avem? Din plin: instabilitate și incertitudine. Promisiuni electorale neonorate sau dăruite cu țîrîita. Sînt și cîștiguri. Unele, relative. Ne-am dorit televiziune toată ziua și toată noaptea; o avem. Așa cum e: cu luminile și umbrele ei. Mai avem parte și de o presă care-și face un titlu de glorie din așa-zisele evenimente senzaționale. în sfîrșit, un alt cîștig este cel de a fi slobozi la gură, pentru că tot nu te ia nimeni în seamă, chiar dacă ești ascultat; vorba dictonului: „a striga cu Moise în pustiu…”.
Ce-i de făcut în această țară a brazilor care, iată, a ajuns să importe… brazi de Crăciun!, și unde printre adolescenți – de cea mai mare popularitate se bucură… interpreții de manele?
Asta este România „orizont 2005 – 2006”. Dar, să nu disperăm: pînă la împlinirea profeției profesorului Brucan privind România postrevoluționară mai avem doar patru ani. Și multe se pot întîmpla în acest răstimp…! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!