Sa fim statornici in credinta si sa aparam dreapta credinta

Auzim mai des decit oricind cuvintul criza legat de toate palierele vietii si activitatii omului de astazi, ca si cum am fi singura generatie condamnata sa treaca prin calvarul a tot ce poate sa însemne aceasta plaga moderna. Nicidecum. si generatiile anterioare au avut încercarile lor, de asemenea si cele viitoare le vor avea. Poate ca aceste încercari sunt semnul ca aroganta si rapacitatea omului au atins un nivel maxim, sau este poate rezultatul îndepartarii noastre de Dumnezeu. Cu siguranta înstrainarea de Dumnezeu atrage dupa sine lipsa de coerenta si de firesc în viata noastra chiar si în cele mai cotidiene aspecte ale ei, ea duce la lipsa de sens al vietuirii noastre si ne proiecteaza într-un impas din care nimeni nu ne mai poate ajuta sa iesim, decit tot Dumnezeu, însa nu fara voia noastra.
Cind auditoriul a parasit pe Iisus, El a întrebat pe ucenici de ce nu au plecat si ei. Raspunsul lor dat lui Iisus ar putea fi si raspunsul nostru : „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice…” (Ioan 6, 68). Acest cuvint Se naste astazi, înnoitor, în fiecare suflet ce se deschide Lui, El are puterea de a da viata, de a aduce speranta acolo unde este deznadejde, de a semana bucurie în sufletele parasite si iubire acolo unde saracia pustieste viata si dorul de mintuire.
Crestinul este definit ca fiind un soldat în lupta cu raul de orice natura, un pelerin care foloseste darul vietii sale pentru a-si cistiga un loc în comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii, de aceea aceasta perspectiva a fragilitatii si efemeritatii vietii da maretie omului crestin si-i vindeca nelinistile cotidiene. Mediul în care aceste daruri îsi afla plenitudinea este familia care are ca model Sfinta Treime si este parte integranta a marii familii care este Biserica lui Hristos. Pruncul Iisus nu vine de nicaieri; Hristos, desi putea, nu apare ca Mesia deodata, la maturitatea virstei biologice, în fata poporului ales, ci Se naste dintr-o fecioara, într-o familie si creste ca om urmind cu fidelitate toate etapele virstelor, aratindu-ne faptul ca si-a asumat în mod deplin firea noastra, dar si faptul ca familia este institutia în care Dumnezeu lucreaza desavirsirea fiilor Bisericii Sale.
Chiar daca valurile vietii sint din ce în ce mai mari, iar vintul care le înteteste se numeste secularizare sau inechitate sociala, va îndemnam sa fiti statornici în credinta, sa aparati valorile crestine autentice, sa sprijiniti Biserica în efortul ei de constientizare si sfintire a lumii, sa fiti mina întinsa a lui Dumnezeu în semanarea dragostei si pacii între oameni.
Craciunul este timpul colindului sfint si bun, anuntat fiecarei inimi deschise de vocile candide ale copiilor; este simfonia în care vocile îngerilor si ale oamenilor se armonizeaza într-un alt fel de limbaj, al timpului sacru, în dimensiunea caruia suntem invitati sa intram cu toata fiinta noastra. Va îndemn parinteste sa fiti marturisitori si propovaduitori ai acestei bucurii a Nasterii, în duhul învataturii autentice crestine. Amin.

† Ioachim Bacauanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului