Sa’ s-o știm și noi

Liberalizarea biroticii

(sau cum să nu mai dăm bani pe produsele MS)

Dan Popa

Astăzi, la capătul unei luni de teste făcute de utilizatori putem anunța cu toată responsabilitatea pe reprezentanții BSA-ului: nu mai avem motive să folosim pachetul Office al companiei lui Bill la birou. Și putem face aceleași lucruri ca mai înainte, folosind un sistem de operare mai stabil: Linux-ul și un pachet Office nou, dezvoltat de fundația care-l oferă practic gratuit (la costul unui CD) sau prin Internet, fară parole sau taxe, la adresa www.openoffice.org. Este vorba de OpenOffice. Un Office a cărui versiune 1.0.2 este deja difuzată. La momentul scrierii acestui articol e posibil să găsiți chiar o versiune mai nouă pe internet la: www.openoffice.org. Sau dacă sîntem tentați de libertate totală, putem folosi FreeBSD-ul – sistemul de operare cu cea mai relaxată licență (n-are nici un fel de restrictii ) și, același Open Office. Mai mult, toate, Linux, FreBSD și Open Office 1.0.2. s-au putut cumpăra în ultimele două luni de la chioșcurile de presă – sic!- împreună cu revistele de calculatoare la circa 2$ bucata, cu tot cu revistă. Personal, cred că majoritatea birourilor se vor împăca bine cu combinația Linux și OpenOffice.

Istoria proiectului OpenOffice își poartă firul prin locurile veritabilei seriozități, avînd ca origine Germania. Inițial OpenOffice se numea StarOffice, fusese produs de StarDivision și oferit ulterior gratuit de firma Sun, alt nume celebru în lumea informaticii. Deși difuzat în România de acum cîțiva ani, bunicul lui OpenOffice (StarOffice-ul 5.1 și 5.2) nu satisfăcea nevoile românilor deoarece: cerea ca și strămoșul său computere cu peste 64MB RAM – ceva mai scumpe atunci și mai rare și mai ales, nu oferea șansa de a folosi caracterele românești din colecțiile de litere numite fonturiTrueType, pe care le foloseau românii la acea vreme. Posibilitatea de a converti vechile fonturi True Type în ceva utilizabil cu acel străbun al Open Office exista, dar a fost practic ignorată, întrucît presupunea citirea documentației Office-ului și căutarea unui alt program pe Internet, care făcea conversia. Dificil și incomod. Atunci.

Aceste vremuri au trecut de mult. Actualul Open Office 1.0.2 ne face viața mai ușoară, buzunarul mai plin și se descurcă bine și cu cu fonturile True Type. Este de ajuns să le copiați în dosarul său de fonturi pe acelea pe care le folosiți de obicei. (dosarul e numit /share/fonts).

Avantajele soluției: crearea unor locuri de muncă cu preț redus. Adio parai sau euroi de dat pe Windows Xp sau MSOffice. Economie circa 88 euro numai de la primul. Nu mai este nevoie să cumpărați licență de Office sau pentru sistemul de operare. Nu vă mai bateți capul cu BSA-ul, cu acei inși incomozi care vin în inspecție sau sună la domnul director și înteabă persuasiv: „Cîte calculatoare aveți?” „Și ce software aveți pe ele?” „Dar licențe aveți?”. Licențele sub care vin OpenOffice și Linux sînt așa zisele licențe GPL și LGPL care permit folosirea de către ORICINE a produselor. Menirea lor este doar de a nu permite ca cineva să se declare stăpînul acestor programe care au devenit bun public. Aveți voie să le copiați în oricîte exemplare doriți, inclusiv textul licenței care nu trebuie semnat de nimeni și rămâne valabil prin simpla copiere !!!

Pentru utilizatori, libertatea și siguranța sînt totale. Cee ce le apare pe ecran, interfața grafică poate fi aleasă după voie: Cu ferestre ca la Windows sau fără, cu buton în stînga jos sau fără, cu ecrane virtuale (ca și cum ar fi mai multe monitoare), sau fără. Siguranța e mare: fiecare utilizator are contul său, căsuța sa (home) unde-și ține lucrările și parolă pentru acces. Adio ecrane albastre, adio windows protection error, general fault și alte asemenea mesaje ale Windows-ului. Adio blocaje neașteptate (poate doar cu hardware defect). Adio nevoie de a curăța computerul de viruși, sau de a scana și defragmenta discul. Știți cîte ore consumă aceste lucruri. Și în schimb, posibilități suplimentare: sistem de e-mail de uz intern (sendmail: excelent pentru distribuirea ordinelor și sarcinilor de serviciu), compatibilitate cu vechile rețele (Novell și Windows- marsnwe și samba), firewall, server de WEB (Apache) și nu numai. Mîine poimîine ieșiți cu oferta pe Internet și răspoimîine angajați oameni să lucreze la domiciliu (terminale X remote). Și multe altele pe gratis, pe CD-ul cu Linux, incluzînd două servere de baze de date printre care și MySQL-ul. Da, acela care a fost preferat pînă și de NASA! Iar pe Linux „gratuit” nu înseamnă de proastă calitate așa cum cred snobii partizani ai lui „dau un ban dar stau în față!” Ce-ar fi domnilor să „stați în față” pe bani și mai puțini sau pe gratis? Ce ziceți? Doriți noile versiuni de software? Le cumpărați de la chioșc cu una din revistele de calculatoare preferate. Aveți unele aplicații vechi care mergeau numai pe Windows sau DOS? Încercați-le sub emulatoarele Wine, Dosemu, Xdosemu. Multe asemenea programe (dar nu toate) rulează astfel și pe Linux. Eu personal rulez un mediu de programare în limbajul Oberon-2, numit POW, folosind RedHat Linux 6.0. Iar articolul meu de miercurea aceasta a fost scris cu Open Office 1.0.2. Ați observat vreo diferență ? Cel de azi este scris cu Abi Word.

Întrebarea săptămînii: Sînteți atît de conservatori încît să dați banii de investiții pe vechile soluții cînd au apărut altele mai ieftine?

Colțul tehnicianului: Open Office 1.02. și Mandrake Linux 8.2 se pot instala pe un computer Pentium I, la 166-200Mhz cu circa 64MB RAM (recomand peste 88 MB RAM ca să nu folosiți swap-ul și să obțineți viteză maximă ), cartelă video suportată pe Linux, de exemplu S3Trio64 (1MB RAM) sau mai bună (dar meg și vechile TVGA8900-9000 (512KB RAM) și foarte multe multe SVGA-uri), circa 1-2GB HDD (puteți încerca și pe 840MB alegând cu grijă pachetele). Ca S.O. Mandrake Linux 8.2 sau RH > 7.0 sau Suse 7.0 , sau altele care au nucleu mai nou de 2.2.13 și GLIBC 2. WinLinux 2000 e de asemenea o posibilitate. Rezultă o stație de lucru adevărată. Spor la lucru.