O mai veche initiativa de taxare a difuzarii de muzica pe Internet a revenit in actualitate, dupa ce a aparut un proiect de metodologie prin care proprietarii de site-uri vor fi obligati sa se inregistreze si sa depuna lunar declaratii de difuzare la organismul care gestioneaza drepturile colective ale interpretilor.
Am mai discutat la vremea respectiva stupizenia incercarii de a taxa la gramada utilizatorii de Internet doar pentru ca pun pe site-ul lor un script care permite, de exemplu, importul unui videoclip de pe YouTube. Situatia pare a scapa de sub control macar si numai pentru ca noua metodologie taxeaza cu sume exorbitante difuzarea de muzica in mediul virtual (pentru un site care are intre 50.000 si 100.000 vizitatori lunar se cere plata lunara a 500 de lei – pentru melodiile care pot fi doar audiate, si 250 de lei, pentru dreptul de a reproduce muzica).
Probleme mai apar si in cazul in care, daca pui un videoclip de pe YouTube, pentru care Google plateste deja drepturi de autor casei de discuri, autoritatile române te pun sa platesti inca o data drepturile de autor. Nici situatia artistilor independenti nu este reglementata si s-ar putea ajunge, teoretic, ca un utilizator care se inregistreaza cintind o balada haiduceasca la betie sa trebuiasca sa plateasca drepturi de autor la Uniunea Muzicologilor.
Drepturile de autor sint una, insa chestiunea trebuie reglementata in concordanta cu ce se intimpla si in alte legislatii.
Lasă un răspuns