Salutări din Bacău!

Pe malurile Bistriței

„în partea dinspre răsărit și miază-noapte, orașul a avut și are Bistrița. Dincolo, pe malul stâng, sunt moșiile Săucești, Arămești și Letea. Pe apa Bistriței erau două poduri: unul al lui Beizadea Costache de la Săucești, așezat în partea de sus, și altul în partea de jos. Pe la anul 1874 se mai făcu și un al treilea la mijloc, al lui Dimitrie Cracte. Ele se desființară pe rând. Astăzi este numai unul de fier făcut de stat.”
„Podul de Fier peste Bistrița a fost construit în anul 1886 din plăci masive de fier, în lungime de 319 m. Pe ambele părți este prevăzut cu trotuare de lemn. Pe el se strecoară zi și noapte numeroase vehicule, având comunicație cu comunele de peste Siret și cu șoseaua principală ce duce spre Roman. Leagă cartierele Podul de Fier și Șerbănești, alipite municipiului Bacău în anul 1930. Acest pod a înlocuit cele trei poduri de lemn de altă dată întinse peste apa Bistriței, în dreptul orașului.”
„Nu numai că orașul nu poate trece dincolo de apă, dar Bistrița a mai înghițit din el. Năbădăioasă, când vine mare ea lua în valurile ei multe case și pământurile ce întâlnea în cale. Astfel până la 1871 ea șterse de pe fața pământului vreo 50 de case; căci dincolo de abator, pe unde se află digul, era o grădină frumoasă („grădina cu plopi”) unde acei ce se temeau de gura lumii veneau pe furiș în acea grădină, în cuibul tainicelor iubiri…”
„Vara (…), în schimb, însă, de la jumătatea lui mai până la jumătatea lui august, malurile Bistriței cât curge pe lângă oraș erau ticsite de grămezi de haine, iar în apă șerpuia lumea goală cu sutele. Cam pe la 1890 îi veni în gând țăranului Gh. Coșarcă să facă pe o gârlă vreo zece cabine de scânduri închise, unde venea lumea și mai cu seamă femeile care nu puteau să se dea în vileag în aer liber, la privirea unor ochi căutători și lacomi”.
Parcul comunal „Bistrița”, astăzi parcul Gherăești: „…este așezat într-o admirabilă pozițiune pe malul drept al râului <>, teritoriul fostei moșii Fântânele, la 4 km de oraș. Are o suprafață de 24 ha. Pe tot acest teren se află numeroși arbori de diferite esențe, unii chiar seculari, care dau un aspect fermecător, așa cum se găsesc în lunca Bistriței, de la podul Lespezi și până la Bacău. Parcul a fost amenajat în 1930, prin străduința d-lui Mihail Văgăunescu, primarul municipiului Bacău, grație căruia cetățenii Bacăului au un loc frumos de recreație în timpul verii. Mai înainte era o luncă sălbatecă, nu era vizitată decât foarte rar de orășeni. In anul 1933 s-a făcut și un ștrand. Atât șoseaua ce duce spre parc, cât și parcul, sunt luminate cu electricitate”.

Material documentar și ilustrații din colecția privată ing. Ioan CATANĂruit în anul 1886
3. Plute pe Bistrița prin anii 1920
4. Vedere din parc în anii 1930
5. Ștrandul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!